Anti-fagocitare

(Raluca:) Pentru că peştii undiţari mă fac să plâng…

Dragul meu mascul / Draga mea femelă,

M-am gândit că voi fi foarte fericit(ă) după ce te voi avea, fiindcă alături de tine voi putea face tot ce îmi doresc. Lucrurile pe care le detest vor dispărea ca prin farmec de îndată ce tu vei păşi în preajma mea. Entuziasmul meu va creşte în schimb, exponenţial. Ca o viţă de vie, ca un porc de Guineea sau ca o ciupercă – cum ar spune Tim Minchin. Totul va fi perfect şi se va întâmpla de la sine, adică de la tine, de fapt, fără ca eu să fac ceva. Singurul lucru pe care-l voi face va fi să gravitez în jurul tău. Sau tu în jurul meu. Ştii, încă nu m-am gândit cine să graviteze. Dar vom stabili asta, când ne mutăm împreună. Abia aştept! Ce ştiu sigur e că mă simt pregătit(ă) să mă jupoi de piele, de carne şi chiar de oase şi să mă contopesc cu tine. Da, te voi ajuta şi pe tine să te jupuieşti, să fim cât de apropiaţi se poate. Doar esenţele noastre. Ah, te iubesc nespus,

Eu.

***

Dragul meu mascul / Draga mea femelă,

Ce s-a întâmplat cu dragostea noastră? Simt un gol mare… cam acolo unde mi-erau oasele, unde mi-era carnea, unde mi-era pielea. Iar atracţia gravitaţională faţă de tine parcă s-a redus şi mi-e frică să nu ajung să plutesc în spaţiu, în derivă. Parcă n-a mai rămas nimic din ce îmi plăcea la tine. Te rog, fă ceva, revino-ţi, fiindcă ajung să nu te mai înţeleg, să nu te mai admir, să mă dez-îndrăgostesc. Serios, de ce te-ai schimbat aşa? Mi-e dor de tine.