(Raluca:) Imaginează-ți că niște oameni pun la păstrare, precum am pune noi murături în borcan pentru la iarnă, deșeuri radioactive. Și, așa cum murăturile sunt făcute să stea un an, doi în cămară, acele deșeuri vor sta la 500 de metri sub pământ timp de 100.000 de ani. O sută de mii de ani – adică durata aproximativă de când au apărut primii oameni pe Terra. (Barney din “How I Met Your Mother” insistă că nu e bine să îţi faci planuri pe termen mai lung decât jumătate din relaţie. Oups!)

Locul unde stau deșeurile astea e Onkalo din Finlanda, la vreo 300 de kilometri de Helsinki. Onkalo, singura construcție post-umană, trebuie să fie  un “loc al uitării”, care să rămână nederanjat. Numai că aşa cum au rămas intacte şi piramidele –  alte locuri concepute pentru a nu fi deschise niciodată…

Aşadar, niște finlandezi merg la serviciu și-și bat capul cum să le transmită oamenilor/ umanoizilor/ ființelor ce vor popula planeta peste 100.000 de ani ce este în Onkalo, fiindcă singurul pericol pe care-l va mai prezenta acest “loc al uitării” e curiozitatea… umană. Sau post-umană. Evident, cei care au conceput Onkalo își pot imagina orice scenariu, mai puțin că va dispărea curiozitatea, dacă există viaţă pe planetă. Cineva, de peste câteva sute de ani sau mii de ani, se va întreba oare ce comoară stă îngropată după zidurile de beton care închid tunelurile de rocă. Zidurile sunt groase, dar cum deja avem cu toţii bormaşini (în România, cel puţin), ne putem imagina că Onkalo poate fi sfredelit şi deschis. Că doar e la mintea cocoşului ca o chestie bine ascunsă să fie neapărat o comoară, nu un pericol.

Onkalo este primul depozit permanent pentru deşeuri nucleare din lume; construcţia lui a început în 1970 şi va fi umplut şi sigilat în 2100. Regizorul danez Michael Madsen e cel care a expus “locul uitării” în documentarul “Into Eternity”, pe care l-am văzut anul ăsta la TIFF.

Buncărul ăsta trebuie să stea închis 100.000 de ani, timpul cât deşeurile sunt încă radioactive. În acest interval, va veni o Epocă Glaciară, care va mătura civilizațiile noastre (nu Ice Age 4, aia vine la anu‘). De aceea constructorii încearcă să-şi dea seama ce inscripții sau mesaje să lase înăuntru, ceva care să fie universal, dar absolut universal valabil și ușor de înțeles. Niște înscripții care să comunice: NU, PERICOL, RADIOACTIV, oricărei ființe inteligente de acum și până peste 100.000 de ani. Asta misiune imposibilă!

Totuși, niște mesaje au fost lăsate deja…

“Pereții sunt plini de inscripții matematice, numere și marcaje pe unde ar putea să se infiltreze apa, căci apa e cea care va intra și va spăla deșeurile nucleare de acolo, în cele din urmă. (…) Dacă Onkalo va fi vreodată deschis, inscripțiile acelea cu numere vor fi simbolurile civilizației noastre – o cu totul altă moștenire față de desenele rupestre, pe care o lăsăm”, a spus Michael Madsen, când a fost la Cluj, la TIFF. Tu ce mesaj ai lăsa pentru peste 100.000 de ani?

* Când finlandezii acţionează să-şi rezolve probleme de mediu pentru următorii 100.000 de ani, noi facem planuri să vindem aurul din ţară pe nimic şi să ne distrugem mediul de dragul unei corporaţii. Da, la Roşia Montana mă gândesc. Gândirea pe termen lung nu o fi tocmai un reflex la noi, dar am putea să o exersăm. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: