“Noi probleme n-avem… pentru că suntem tineri! Să cântăm” – Partizan

(Raluca:) Tinerețea e invidiată și criticată. Trezește neîncredere și nostalgie celor care au pierdut-o. Numai că nu-i obligatoriu s-o pierzi și s-o vezi cum trece pe lângă tine. Viață fără de moarte nu există (încă), dar tinerețe fără bătrânețe se poate. Nu din aia cu creme anti-rid și alte șmecherii ori cu vândut de suflet a la Dorian Grey. (Apropo, this pretty boy face 40 de ani peste câteva zile.)

Tinerețea e o opțiune. Una pe care mulți o dezactivează ori conștient ori fiindcă uită de ea atunci când încep să se ia prea tare în serios, când nu își mai pun întrebări, când nu mai încearcă ceva nou, ceva cu adevărat nou. Și fac asta din teama de eșec sau din comoditatea de a folosi lucruri și metode știute, care merg. Și pentru că nu e deloc simplu să fii și să rămâi adolescent.

Adolescenții se pomenesc brusc cu lumea la picioare. “Ce vrei să te faci când crești mare?” Iar răspunsul poate lua forme atât de diferite, încât e un aproape perfect “orice”, un orice care tinde, cu mult avânt, spre “tot”.  Potențial maxim. Entuziasm și neastâmpăr. Zumzet în tâmple de la atâtea idei și planuri, răscolire în stomac de la teamă și așteptare, palme transpirate de emoție. Ca atunci când urmează să pleci într-o excursie într-un loc pe care nu l-ai mai văzut.

Dar, adesea, primul gând la ieșirea din adolescență e “Bine c-am trecut de asta”. În ciuda faptului că e considerată cea mai frumoasă vârstă, perioada de dezvoltare și descoperiri, cea cu trăirile cele mai pure și intense.  În caz că adolescența a fost dificilă, plină de temeri, drame, frustrări și experimente eșuate e fiindcă e greu să reușești ceva din prima încercare. În schimb, adolescența trăită iar și iar se apropie de perfecțiune. A doua oară deja te cunoști, iar hormonii seismici au dispărut, așa că nu mai cazi pradă dramelor, însă îți rămân entuziasmul, deschiderea spre nou, curajul, curiozitatea.

Să păstrezi viu adolescentul frumos din tine la 50 de ani e absolut fermecător: să știi multe lucruri, multe de tot, dar să le transmiți cu bucuria unei descoperiri recente, fără blazare, fără plictis. Am fost la concert Partizan și am ascultat o piesă lansată cu doi ani înainte să mă nasc de parcă ar fi fost noul hit al formației preferate de-acum. Perfect! Credeam că merg să ascult, nostalgic, niște piese vechi și dragi – căci Partizan, formație reunită în 2010 de prietenii de-o viață Artan (Adrian Pleșca) și Suedezu (Răzvan Moldovan), a preluat câteva din piesele de 30 de ani de la Timpuri Noi, trupă care l-a consacrat pe Artan drept „Everestul rockului românesc”.

Cei doi puteau să fie tați aproape oricui din publicul de la Cluj și, cu toate astea, erau atât de tineri și de vibranți, atât de plini de viață și de creativi încât a fost cea mai bună experiență de concert pe care am avut-o în ultima vreme (și am fost la destule concerte faine).

Poate s-a întâmplat ca vecinul să pună Enya și apoi Rammstein și să îți vină să urli că trebuie să suporți asemenea combinații forțate și alăturări care se nefericesc una pe alta și te pomenești că-ți spui în gând: ori o muzică, ori alta, dar varză a la Cluj nu se face din acorduri și sunete.

Partizan e nepărtinitor. Partizan experimentează, nu stă în brațe cu o idee fixă despre ce înseamnă o trupă cu oameni care cântă de 30 de ani. Pentru oricine are dubii că poate suna superb rock-rock combinat cu jazz, dubstep, electro, hip-hop, oriental, alternativ, post-rock, recomand un concert Partizan. Recomand mai multe, dar cheful pentru următoarele vine de la sine. De altfel, mă gândesc să caut unde mai au concerte pe-aproape de Cluj, să-i mai văd.

PARTIZAN is one of those bands that comes, change the music around and then vanish after 3 releases. This cult-band has only 2 albums, 1 cd-single and 3 videos, but they meant something in romanian underground by bringing this very unusual sound, annoying but fascinating, a mixture of half-deep and half-outrageous lyrics and post-industrial beats, modern music and crazy humor, posing like wimps but actually punching to death the decadence of human society” – Partizan, pe MySpace, în 2008. And now they’re back! După 5 ani de absență, s-au reunit în 2010, iar la începutul anului acesta au înregistrat  în studio. Ce reușesc ei să facă din atâtea genuri e incredibil de coerent muzical și în așa fel e de bine închegat încât e puțin înfricoșător să-ți dai seama câtă muzică au oamenii ăia în cap și cât sunt de deschiși și de creativi.

Comments on: "Partizan, concertul perfect" (8)

  1. Ne place, dar nu ne place ca nu am fost acolo. Dupa cum zici tu aici, Moldo i-ar putea ierta😀

    • Cum adică i-ar putea ierta? Tot nu l-am convins că sunt foarte tari?🙂

      • Pai el stie ca sunt tari, nu acolo-i baiul. Baiul ii ca de ce nu au stat locului, adica mna, cum isi permite cineva sa evolueze?? sau sa se schimbe?? sau sa ii raneasca sentimentele lui Moldo?? ca Moldo are sentimente….aww😀 my boo :))

      • Hahaha. Știu că Moldo are sentimente. Din anii 70. Evoluția e singura cale, numai dacă mori nu mai evoluezi. Și la trupe asta ar însemna să asculți numai trupe vechi, de pe cd, ca numai așa nu evoluezaă deloc.

  2. […] sa-ti iei dragostea de mana si sa fugiti in lume, pe 1000 de euro in plus, ai impresia ca esti adolescent din nou, ca ai iarasi toate portile deschise si toate oportunitatile din lume sunt asternute la picioarele […]

  3. Ma chinui din martie 2011, cand i-am vazut pentru prima oara live, sa exprim cumva coerent si logic senzatia de fericire pura pe care oamenii astia mi-au creat-o prin concertul lor de atunci.
    Felicitari pentru text🙂 Imi doresc sa fi avut si eu inspiratia de a-l scrie in felul asta.

    • Mulţumesc foarte mult. Site-ul tău – redcan.be – e foarte, foarte… wow!🙂 Felicitări, cred că inspiraţia şi creativitatea ta sunt excelent folosite în partea vizuală. (Raluca)

  4. […] de 40 de ani așa că nu e “de vină” tinerețea pentru prospețimea abordării lor. Mai ziceam și în cazul trupei românești Partizan că e un mare avantaj să rămâi mereu […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: