(Tana:) Sunt acum și de ceva timp încoace, în mod puțin remarcabil, destul de obișnuit aș zice, că dacă nu aș fi n-aș avea ce povesti, o fată singură.

În zilele noastre, dacă ești desperecheată nu mai e păcat divin. Nu mai aruncă popa cu ligheane de apă sfințită pe tine, să te curețe de păcat. Nu își mai scuipă babele în sân când le treci prin fața casei. Nu te vânează că bei ceai de mentă și că ai pisică neagră, sau mătură suspectă. Adică, nu mai riști ostracizrea sau arderea pe rug dacă rămâi nemăritată până la o vârstă dată.

Mie, acum, îmi place mult să fiu singură. Stau singură, dorm singură, mănânc singură, fac baie, logic, singură. Nu mă gândesc cu jind la brațe încolăcite și nu caut surogați care să-mi țină de cald noaptea. Lucrurile stau așa, nu pentru că aș fi închisă într-un turn de fildeș, sau că aș fi atâta de hidoasă, de până și zmeii ar lua-o la sănătoasa. Ori că aș fi atât de captivată de propriile-mi vise, că ar fi o armată întreagă de feți-frumoși călare la poarta blocului meu, dar eu aș privi numai în zare. Din umilul meu punct de vedere (și e într-adevăr, mic și umil, căci cred că pot să fie 7 miliarde de păreri), nu ai de ce să-ți dai avânt într-o relație doar ca să te vindeci de singurătate; ca să ai cui să-i mai pasezi vreun demon cu care te-ai săturat să te mai lupți; ca să îți dea cineva sens, sau scop, sau țintă; ca să-ți cauți jumătatea. Serios, dacă te simți doar jumătate de om, poate ar trebui să înveți, în primul rând, cum să fii tu un întreg. Nu-i mai mișto și logic ca 1+1 să dea 2? Dacă 1 poate face minuni, cât „extraordinar” pot să creeze 2? Nu înțeleg de ce te-ai mulțumi cu jumătăți de măsură. De când sunt singură, caut intens să nu mai dau cu virgulă.

Nu e ca și cum aștept eu să fiu cifră întreagă, ca doar apoi să învăț să mă adun cu alții. Dar, până acum, în drumul meu de creștere cu câte o zecimală, nu s-a ivit nici un posibil termen doi la adunare. Sumele astea ar trebui să fie uimitoare, nu mai mici sau aproape egale, ci simplu, matematic, egale în absolut cu toate dorințele tale. Să fie numarul tău perfect, aproape ireal, să devii pentru el , și tu, o unică reală.

Scăldarea în relații mediocre, cu sentimente călduțe și multe idei ascunse, mi se pare nedreaptă pentru ambii termeni din ecuație. Nu numai că te oprești pe tine, oprești și omul de lângă tine să fie fericit deplin, nu doar pe jumătate. E frumos să ne dăm dreptul să fim liberi să ne iubim, sau, câteodată, să încetăm să mai iubim, să nu iubim destul, să vrem mai mult, nu pentru că ceilalți nu ar fi de ajuns, ci doar pentru că nu e tocmai pentru noi, sau noi nu suntem tocmai ce vor ei.

Din toate motivele astea, și probabil din multe altele, aleg și-mi place să fiu singură. Îmi văd de cursul vieții mele, duc propriile războaie, culeg propriile roade; asta, poate, până când o să-mi sune ceva alarme biologice, sau poate, până când nu mai am de ce să mai aștept, căci am găsit. Vreau să admir, respect, ador, să tremur, să-mi fie dor, să adulmec, să mă joc, să fac sincope în inspir și să îmi dau întalniri cu ritmuri tahicardice. Vreau tot, atunci când va fi timpul. Până atunci, am timpul meu, și e trăit din plin.

Și-apoi, vom trăi până la bătrâneți înaintate, dar, totuși, fiziologice, cu mintea încă tânără și sufletele împăcate. Vom însuma împreună numărul par și prim, ce este divizibil doar la el însuși și la unu.

Comments on: "Epopeea Elenei care nu și-a văzut (încă) Parisul" (1)

  1. […] propriile stomace şi capilare, aşa ceva? De ce să mi se facă frică de starea mea naturală de întreg, de ce să ezit să fiu sferă? De ce să vreau să mă jupoi şi să fiu absorbită sau să […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: