(Raluca:) Ce înseamnă să fii om? Înseamnă să greșești sau înseamnă să simți compasiune și să vrei să ajuți? Pentru cine e cu musca pe căciulă, greșeala e umană, e ceva natural, inevitabil. Pentru cine trebuie să repare greșelile altora, compasiunea și iuțeala săritului în ajutor sunt atributele care-l fac om. Și rolurile se tot schimbă între noi. În sfera privată suntem oameni, greșim. Greșim, greșim, greșim. În sfera profesională, suntem oameni – construim, reparăm, construim, reparăm și de dorit ar fi să avem rapiditate și eficiență de roboți. Erorile umane sunt iertate de societate în afara orelor de program, iar în timpul serviciului greșelile devin surse nesecate de bârfă, nervi, dispreț, blamare, ură.

Cred că nimeni dintr-un oraș mare nu a scăpat fără a avea experiența văratecă a mirosului de transpirație din mijloacele de transport în comun. Acum imaginați-vă o zi petrecută în acel miros și imaginați-vă ce performanță ați putea avea.

“De ce vor să afle dacă avem sau nu baie în casă? Unde merg la budă și cum mă spăl e o chestiune intimă, cum să-i spun recenzorului?”, au trăncănit voci la recensământul recent. Întrebarea asta era esențială pentru a afla unde e nevoie de canalizări în așa fel încât apa să intre în casele oamenilor, să se poată spăla. Cine și cum se spală nu e deloc o chestiune intimă, prezența sau absența mirosului nu lasă secretul păstrat. În spitalele din orașele mari e evident, din cauza mirosului, că o bună parte dintre oamenii care vin de la sat nu se spală. Medicina e oricum grea și implică responsabilități de viață și de moarte, de ce am avea pretenția că aceia care o practică se pot descurca să pună diagnostice atunci când le vine să vomite? Binecuvântați sunt cei ignoranți care nu au avut niciodată în anturaj studenți la medicină și habar n-au până unde poate merge nepăsarea unora dintre români pentru corpul lor.

Dacă tot își bagă nasul peste tot, Biserica Ortodoxă Rromână ar trebui să predice curăția trupească și sufletească în toate zilele săptămânii, nu doar duminica și de marile sărbători. În loc de asta, se trezește câte un popă să aproape înece copilul la botez, ca să accentueze ideea că îmbăiatul poate să-ți pericliteze viața.

“Am avut un caz acum, vai de capul meu! Venise o babă cu uterul în chiloți!”, mi-a zis o prietenă care era studentă la medicină când eu eram încă în liceu. Nu-mi venea să cred. Nu pricepeam. CUM? Îmi explică ea că la femeile în vârstă, mai ales cele care au făcut mulți copii, mușchii abdominali slăbesc  și, cum la țară nimeni nu obișnuiește să meargă (vreodată) la ginecolog, diagnostic nu are cine să pună. Din cauza efortului, se poate întâmpla ca uterul să se prăbușească pur și simplu și să cadă, prin vagin,… în chiloți. Prolaps uterin se numește prăbușirea asta.

“Uterul e cel mai scârbos organ din tot corpul, nu are o formă a lui, e ca o pleașcă și e înconjurat de grăsime”, mi-a zis Tana după o operație la care a asistat.

Ajungi cu uterul în chiloți din greșeală, nu? Și trebuie înțeles… Trebuie înțeleși oamenii care cred că medicii au obligația de a-i cârpi și salva, chiar dacă așteaptă până aproape de moarte să ceară ajutorul. Trebuie înțeleși oamenii care nici măcar nu știu ce operații au avut și ce li s-a scos din corp. Trebuie înțeleși oamenii care nu știu cu ce boli au fost diagnosticați și nu țin minte ce recomandări pentru păstrarea sănătății le-au făcut medicii. Trebuie înțeleși oamenii care greșesc gândindu-se că spălatul e numai pentru când mergi în casa lui dumnezeu și  astfel de “ofrandă” nu e de nasul semenilor. (De citit “The Nose, an Emotional Time Machine” din New York Times.)

Prietenul surorii mele a terminat tot medicina (da, am mulți medici și viitori medici în jur) și a avut la un moment dat printre pacienți un cuplu căsătorit de peste un an, care nu putea avea copii, așa că cei doi au decis să meargă la doctor. După ce toate analizele le-au ieșit bune și niciunul nu avea niciun semn de infertilitate, studenții care erau în practică la acel consult au început să întrebe cum se desfășoară viața sexuală a cuplului. Și, dintr-una în alta, au aflat că respectivul cuplu făcea numai sex anal. De ce? Pentru că nu știau că există și altă gaură. Pentru că nici ea, nici el, niciodată, nu se uitaseră “acolo”. Au greșit gaura, iar a greși e omenește, nu? Trebuie înțeles.

Și tot povestind așa în seara în care Tana venise după o zi la clinică, am conturat coșmarul cel mai mare al unui medic. Să fie ginecolog. Să fie ginecolog la țară. Să fie ginecolog la țară într-un sat cu multe femei bătrâne. Și văduve. De ce văduve? Pentru că atunci trebuie să se ocupe ele de tot și să facă mult efort fizic.  Și pentru că se plictisesc, așa, singure, sunt halterofile în timpul liber! Dadada! De ce? Păi pentru că așa ar ajunge toate foarte repede cu uterul în chiloți, la coadă la cabinetul ginecologului din sat.

Un sat de babe halterofile cu prolaps uterin.

Comments on: "Cum am ajuns să avem coșmarul cel mai mare al unui medic ginecolog" (3)

  1. De fapt, nu sunt foarte sigura ca imi place…Adica imi place ce si cum scrii tu, doar ca nu mi-a placut despre ce ai scris. Adica intelegi…cred.
    M-ai lasat masca la faza cu cuplul ignorant si nici baba-care-bine-ca-avea-chiloti-pe-ea nu m-a lasat nepreocupata. Mai sti prin liceu cand veneau aia cu educatia sexuala, de ne desparteau de baieti, apoi ne inchideam cu ei in clasa si ne vorbeau despre metode de preotectie sau despre menstruatie, apoi ne lasau pachetelul? Ma gandeam ca n-ar strica ceva ore de igiena personala si un minikit cu sapun&hartie igienica&servetele umede&all that, lasat cu un wink dupa lectie. Si nu doar la tara😉

    • Ce-i drept, ăsta nu a fost ceva să placă la modul ăla. A fost o serie de constatări neplăcute pe care am încercat să le servesc cu o garnitură de umor. Nu mă aștept ca vreo babă halterofilă sau vreunu care nu găsește gaura să citească HS și să-și dea seama că ceva, ceva nu fac ei bine și de-aia le iese. Sau nu le intră. :)) Da, spălatul ar trebui cumva predat, și igiena. E o chestie pe care o putem ignora cumva, putem să ne mințim că e pe punctul de a se rezolva cu trei excepții: când apar statistici că românii folosesc numa o fărâmă de săpun pe an, când stai în troleu și e cald și când ajungi prin spitale. Atunci, reality hits hard.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: