Anti-fagocitare

(Raluca:) Pentru că peştii undiţari mă fac să plâng…

Dragul meu mascul / Draga mea femelă,

M-am gândit că voi fi foarte fericit(ă) după ce te voi avea, fiindcă alături de tine voi putea face tot ce îmi doresc. Lucrurile pe care le detest vor dispărea ca prin farmec de îndată ce tu vei păşi în preajma mea. Entuziasmul meu va creşte în schimb, exponenţial. Ca o viţă de vie, ca un porc de Guineea sau ca o ciupercă – cum ar spune Tim Minchin. Totul va fi perfect şi se va întâmpla de la sine, adică de la tine, de fapt, fără ca eu să fac ceva. Singurul lucru pe care-l voi face va fi să gravitez în jurul tău. Sau tu în jurul meu. Ştii, încă nu m-am gândit cine să graviteze. Dar vom stabili asta, când ne mutăm împreună. Abia aştept! Ce ştiu sigur e că mă simt pregătit(ă) să mă jupoi de piele, de carne şi chiar de oase şi să mă contopesc cu tine. Da, te voi ajuta şi pe tine să te jupuieşti, să fim cât de apropiaţi se poate. Doar esenţele noastre. Ah, te iubesc nespus,

Eu.

***

Dragul meu mascul / Draga mea femelă,

Ce s-a întâmplat cu dragostea noastră? Simt un gol mare… cam acolo unde mi-erau oasele, unde mi-era carnea, unde mi-era pielea. Iar atracţia gravitaţională faţă de tine parcă s-a redus şi mi-e frică să nu ajung să plutesc în spaţiu, în derivă. Parcă n-a mai rămas nimic din ce îmi plăcea la tine. Te rog, fă ceva, revino-ţi, fiindcă ajung să nu te mai înţeleg, să nu te mai admir, să mă dez-îndrăgostesc. Serios, de ce te-ai schimbat aşa? Mi-e dor de tine. Nespus de mult.

Eu.

***

Dragul meu mascul / Draga mea femelă,

Am decis că e mai bine pentru noi să ne vedem, separat, de vieţile noastre. Am pus prea multe speranţe în potenţialul pe care-l avea, şi uite ce-a ieşit… Sunt dezamăgit(ă). Mi-am închipuit atâtea dimineţi în care să te alint şi atâtea seri în cre să te prind de mână la vreun concert. Atâtea nopţi în care să-ţi simt respiraţia şi căldura. Nu-mi pot da seama cum am ajuns aici, dar parcă am secătuit amândoi. Parcă nici nu mai suntem noi. Şi doar cât de ok eram… În fine, e clar că nu mai merge. Sper să rămânem prieteni. Fără resentimente.

Eu.

***

Din câte ştiu există doar o singură specie care poate face chestia asta cu fagocitarea cu permisiunea naturii şi nu suntem noi, oamenii. Sunt peştii undiţari. Şi nici nu e toată specia lor, ci doar femelele. Multă vreme cercetătorii nu au găsit pe funduri de ocean niciun mascul de peşte undiţar. Într-un târziu şi-au dat seama că aceştia nu înotau prea vioi şi nu erau prea independenţi ca să petreacă timpul cu femelele în afara vreunui scurt moment de împerechere. Nu, pur şi simplu masculii undiţari sunt încă o dovadă că, dacă există totuşi Dumnezeu, nu e nicidecum misogin şi are un simţ pervers al umorului. Masculul undiţar e foarte, foarte, foarte mic şi neajutorat. Se naşte şi alunecă hăbăuc şi panicat, mânat de hormoni, spre prima femelă, de care se ataşează iremediabil şi alături de care rămâne toată viaţa. Toată viaţa lui. Iar când zic că se ataşează de ea, nu mă refer la sentimente, ci, efectiv, la corp. El se lipeşte de burta ei şi ea îl hrăneşte, din venele ei, căci el nu are nici măcar un amărât de stomac. După ce ia de la el singurul lucru pe care îl are el de dat, sămânţa, ea încetează să-i mai pulseze hrană prin vene, ci începe să-l absoarbă. Îl preia, celulă cu celulă, capilar cu capilar, solz cu solz. De viu.

Am descoperit pe Descoperă.ro cea mai bolnavă poveste de dragoste posibilă, cea a peştilor undiţari, diavoli negri, şi am plâns, mai ceva ca la “Titanic”, când aveam 12 ani.

Masculul moare încet, degradându-se pe măsură ce ţesuturile corporale ale femelei cresc şi se dezvoltă în jurul său, ajungând, în final să fie absorbit complet de partenera sa, ca şi cum nu ar fi existat. Începe să îşi piardă organele, apoi ochii şi, într-un final, scheletul. S-a topit cu totul în ea…

***

De ce facem noi, oamenii, care avem toţi propriile stomace şi capilare, aşa ceva? De ce să mi se facă frică de starea mea naturală de întreg, de ce să ezit să fiu sferă? De ce să vreau să mă jupoi şi să fiu absorbită sau să absorb? Vreau să am oasele mele, pe care uneori să mi le frâng. Vreau să am carnea mea, pe care s-o învineţesc. Vreau să am pielea mea pe care s-o julesc. Nimic nu e mai rău decât nevoie meschină şi diabolică de a tăia în carne vie, adânc, pentru a face operaţii complicate de amputare şi transplant, cu scopul de a ne forma în gemeni siamezi. Nimeni dintre noi nu are motive să trăiască povestea de dragoste a peştilor undiţari.

Comments on: "Anti-fagocitare" (4)

  1. Saracul peste unditar mascul. Si el chiar nu primeste nimic din relatia asta? adica un pic de mancare cat sa supravietuiasca si apoi se dezintegreaza in scorpie. E si asta o forma de dragoste. E dragoste dintr-o parte si interes personal din cealalta. Exista…

    • Mie nu mi se pare că la peştii undiţari e dragoste din partea vreunuia – mascul ori femelă, e vorba doar de reproducerea speciei, satisfacerea unor nevoi primare. Şi în dragoste dai şi primeşti, dar pentru că vrei şi îţi place să faci asta, nu pentru că trebuie (cum e la peştii ăştia, că femelei îi trebuie lapţii lui şi atât, iar masculului îi trebuie stomacul ei şi atât). Norocul nostru că suntem mai sus pe scara evoluţiei şi avem capacitatea de a ne bucura şi să primim şi să dăm.🙂

  2. […] că eşti independent. Că eşti altceva decât un vâsc, un apendice, o anexă pe, în, la ceva. (Părerea mea despre dependenţă în relaţii, trăită şi simţită până la extreme, v-am mai servit-o şi altădată.) Din păcate, […]

  3. […] Și ne plac aceleași lucruri. Mhm. Mhm. Dar vezi că mie îmi place să fiu liberă, ştii povestea cu peştii undiţari, nu? Aşa, deci fiecare cu ale lui, clar! Şi facem şi totul împreună! Da, că aşa îmi place. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: