Cuvinte şi arme

(Raluca:) Românul s-o fi născut poet şi mare povestitor că doar ne-am păstrat folclorul şi “Mioriţa” datorită transmiterii  prin viu grai, dar parcă nu mai ştim să ne ascultăm între noi. Cel puţin zilele acestea, toată lumea vorbeşte (urlă, ţipă, scandează, militează) şi prea puţini ascultă şi discern. Am putea lua un exemplu bun de la nişte arabi din Yemen, vă explic şi cum. Mai întâi, că tot am fost la concert Implant Pentru Refuz, reminder: “Atenţie! Minciuna vine din orice direcţie! Atenţie! Ascultă, nu crede şi fă selecţie!”.

În Yemen democraţia e mai dificil de practicat decât la noi, dar documentarul “Men of Words” de Johanne Haaber Ihle m-a convins că oamenii ăia se străduiesc mai tare să comunice între ei şi să dezbată probleme sociale.

“Oricine are o armă, trei, zece, în Yemen. E ceva ce trebuie să ai, toţi investesc în asta şi cară cu ei mereu o armă. Poezia e pentru a opri violenţa, astfel pot lupta non-violent, prin cuvinte. Timpul e foarte scurt de la a te contrazice la a împuşca pe cineva, iar poezia e o cale de a păstra pacea. Există întreceri între sate, fiecare vine cu trupa de poeţi pentru a rezolva conflictele”, spune Johanne, care a stat trei luni în Yemen în 2010.

Tocmai de aceea, casetele audio sunt esențiale în Yemen, ţară arabă din Orientul Mijlociu. Acele obiecte “arhaice” de care noi aproape am uitat de când folosim cd-uri, dvd-uri, mp3 playere, stickuri de memorie și, mai cu seamă, hard disk-uri externe sunt vehicolul pentru democrație, pe ele fiind înregistrate poeziile sociale. Localnicii au avut războaie civile şi au rămas cu multe conflicte mocnite de când s-a unit Yemenul de Nord cu cel de Sud, în 1990.

{Stereotipic, arabii sunt văzuţi ca oameni atraşi de conflicte, violenţi, “înapoiaţi”, fanatici religioşi, extremişti ş.a.m.d. Uităm de contribuţia arabilor la matematică sau la literatura universală – cel mai cunoscut exemplu fiind “O mie şi una de nopţi”. Şi-apoi mai e  dezvoltarea extraordinară a Dubaiului, în Emiratele Arabe Unite, la stadiul de global-city cu clădiri super-luxoase şi turism profitabil.}

“Oamenii ştiu despre Yemen că sunt musulmani extremişti, că-i găzduiesc pe cei din Al-Quaeda etc. Eu am vrut să arăt viaţa normală, bucuria de a trăi, aprecierea frumosului. Ceea ce apare în film e obiceiul lor zilnic: bărbaţii se întâlnesc şi ascultă poezii. Îmi plac poemele lor fiindcă discută politică într-un mod inteligent şi cu mare atenţie pentru frumuseţea frazei. În traducere se pierde din bogăţie, ei spun mult mai mult”, explică Johanne Haaber Ihle.

Cei din Yemen nu prea au cum să afle ce se întâmplă prin lume, nici măcar în țara lor, căci nu au acces la presă. Televizorul ar fi cea mai la îndemână sursă, dar antenele parabolice de pe case sunt distruse de vecinii fanatici ai Coranului, care văd în tv un mijloc de răspândire al răului și de abatere de la credință. Difuzarea serialului “Baywatch” sau a meciurilor din Federația Mondială de Wrestling i-au convins pe musulmanii fanatici că televizorul pângăreşte minţi. Prin urmare, comunicarea între sătenii (mulţi analfabeţi) din Yemen se face prin casete înregistrate cu poezie socială. E un fel de hip-hop, să zicem, o formă de a discuta şi a schimba impresii între oameni din localităţi diferite.

Profesorul W. Flagg Miller de la Universitatea din Michigan, SUA, a scris în 2000 o carte de antropologie – “The Moral Resonance of Arab Media: Audiocassette Poetry and Culture in Yemen” –  care a inspirat-o pe daneza Johanne Haaber Ihle să meargă în regiunea muntoasă Yafi din Yemenul de Sud pentru a vedea cum localnicii își exprimă frustrările, grijile și dilemele prin poezie, la întâlniri unde ascultă pe casete ce cred alți yemeniți despre secetă, sărăcie, politică, ultimele știri. Poezia înregistrată pe casete e o formă inedită de dialog, ieftină şi accesibilă, care se poate strecura pe lângă cenzura politică și religioasă.

Poeziile compuse în urma discuţiilor sunt trimise prin fax să fie înregistrate de un cântăreț pe casete audio și vândute în mici magazinașe cu această specialitate. Poeții fac asta gratis, dar pe cântăreți îi plătesc cât de cât. Casetele originale nu se vând, ci se fac copii după ele, iar prin schimbul de casete audio între regiuni, opinia publică are o voce şi o coerenţă. De aceea, aceste casete cu poeme sunt considerate mijlocul de schimbare a societății din Yemen.

Potrivit blogului lui Johanne Haaber Ihle, următoarele proiecții ale documentarului „Men of Words” (pe care eu l-am văzut la Astra Film Festival din Sibiu) vor fi la Londra, la Institutul Regal de Antropologie, în 1 februarie 2012, la Muzeul Penn din SUA, în 5 februarie și în Danemarca, la Mandagsdokumentar din Copenhaga, în 5 martie.

Comments on: "Cuvinte şi arme" (2)

  1. Mihai said:

    Probabil că oamenii ăia dau mai puține Like-uri decât noi, dar sigur comunică mai bine! Vreau și eu să văd filmul ăla!

    • Hei!🙂 Poți vedea filmul integral, care e un scurt-metraj, aici: http://vimeo.com/7183783 Are subtitrări în engleză. Mie mi-a plăcut super tare de tipă, care a avut curaj să meargă singură, femeie, trei săptămâni, într-un sat din zona muntoasă din Yemen și să îi filmeze pe localnici la cenaclul lor literar cu mitraliere. A avut dreptate să nu aibă prejudecăți, fiindcă deși ei nu acceptă femei la întâlniri, cu Johanne nu au avut probleme. Words can change the world and so can filmmaking.😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: