(Raluca:) Mă uitam aseară la noul serial-obsesie, ”Six Feet Under”, adică ”Sub Pământ S.R.L.”, cum ar zice prietenul Alex C. (pe care-l știi dacă te uiți la filme așa cum nu vrea ACTA). Și în serial e o tipă – Brenda – despre copilăria atipică a căreia s-a scris o carte, iar ea se enervează de câte ori citește cineva cartea aia. ”Ce? Acum ai impresia că mă cunoști, nu? Și că textul parcă e scris pentru tine, îți vorbește așa, la un nivel personal, intim, nu?!”.

Da, da! Cam așa ceva i-aș spune scriitorului israelian Amos Oz dacă aș merge la București în 27-28 februarie, când vine să țină o conferință și să aibă un dialog cu Gabriel Liiceanu. I-aș spune lui Amos Oz că simt de parcă am purtat conversații întregi deja, că știu că mi se adresat mie personal, fiindcă ȘTIU că el mă ÎNȚELEGE atunci când mă sperie spălatul aragazului și când îmi fac planuri să schimb lumea, dar mai întâi mă pun pe fotoliu, pornesc un episod – cât să-mi adun gândurile – iau ghemul și încep să tricotez, mănânc din ciocolată, iar pisica mi se ghemuiește în poală și toarce.🙂 I-aș spune, fericită, o frază clișeu, pentru că zilele astea sunt fericită să fiu un clișeu. Și să nu mă mai simt vinovată pentru asta.

Vi-l împărtășesc pe Fima, un burlac mototol, palavragiu leneș, dar sclipitor de inteligent, pe care l-am iubit și cu care m-am certat timp de zeci de pagini acum vreo câteva luni. Am învățat câte ceva despre mine de la Fima, ceea ce îți doresc, ori de câte ori citești o carte. S-ar prea putea ca Fima, căruia îi e mereu frică să facă acțiunile la care se gândește, să te motiveze să faci ce ai de făcut ca să ajungi la partea aia a zilei în care te simți bine că ai rezolvat lucrurile și ți-au ieșit bine.

Fima mai avea două ore până să înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu ocazia asta să-și schimbe cămașa și lenjeria, să strângă prosoapele din bucătărie și să le lase pe toate la spălătorie în drum. Când intră în bucătărie să ia prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima îl prinse cu atenție între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și îl aruncă în găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să-și găsească adăpost printre recipientele și sticlele vechi, pline cu soluții de curățat, din spatele găleții. De acolo putea fi extras doar dacă îngenunchea și se târa pe jos. Fima hotărî că de data asta nu va mai face niciun compromis, că nu va renunța ca de obicei și că evadatul va fi capturat cu orice preț. Dacă va reuși, va vedea în asta un semn că începuse cu dreptul, va folosi avântul succesului și va coborî să arunce gunoiul. La întoarcere, își va aminti să pescuiască în sfârșit din cutia poștală ziarul și scrisorile. Și va continua spălând vasele și făcând ordine în frigider, chiar dacă va fi nevoit să amâne schimbatul așternutului.

Dar când se prosternă și îngenunche pentru a căuta mărul pierdut, mai desoperi în spatele găleții jumătate de chiflă, o cutie unsuroasă de margarină și becul ars în timpul penei de electricitate de ieri, trecându-i în aceeași clipă prin minte ideea că s-ar putea ca nici măcar să nu fie ars. Și văzu un gândac de bucătărie legănându-se spre el, obosit și indiferent. Nu încerca să scape. Fima fu cuprins brusc de o dorință ucigașă și, încă îngenuncheat, își scoase pantoful din picior, îl ridică, dar se răzgândi, amintindu-și că tot așa, cu o lovitură de ciocan în cap, fusese ucis în Mexic marele Lev Troțki, de către agenții lui Stalin. Și încremeni, dându-și seama dintr-o dată de asemănarea dintre Troțki în ultimele sale fotografii și tatăl său, care tocmai fusese pe aici, să-l implore să se însoare. Pantoful îi îngheță în mână.

(“Fima” de Amos Oz, editura Polirom, 2008, pag.98)

Un interviu recent cu Amos Oz e de citit în Dilema Veche, aici. ”Cred că un om curios este un om mai bun”, spune Oz.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: