(Tana:) Când am început, Raluca și cu mine, să încropim aici o adunare cu de toate, cu voie bună, oameni faini pe care am ajuns să-i respectăm, iubim, cunoaștem, cu lupte de-ale noastre pe care le-am dus cu bine la capăt, Sfericismul era un mod de viață. Pe atunci, unul dintre cei mai plini, contorsionați și, cu siguranță, grei ani din viața mea era pe terminate. Sfericismul devenise un pact între noi două, de a privi toate ce ni se întâmplă, cu bune cu rele, cu optimism și cu convingerea că oricât de mare ar fi agitația și oricât de plin de praf ar fi aerul, la un moment dat liniștea se așterne, iar praful decantează, putând fi șters ușor cu o cârpă uscată.

Nu mi-am pierdut între timp esența sferică, dar la suprafață m-am tot lovit de un perete, doi, m-am teșit, m-am înțepat pe alocuri și m-am dezumflat. Am petrecut o iarnă ursidă, cu motoarele silențioase, ascunsă în bârlog. Cred, fără îndoială, că aveam nevoie de repaus, de timp care să treacă molcom, lipsită de combustiile de altă dată.

Apoi, într-o dimineață, în timp ce îmi trăgeam picioarele spre școală, simt că-i soare. I-am zis „N-ai să mă amăgești tu, Soare, că știu eu cum merge treaba, te faci plăcut, zâmbești cu toți dinții a exaltare, ca mai apoi, când să-mi vină mie să ies cu tine la o cafea pe afară, să te ascunzi în nori, să te faci palid a nepăsare.” Surpriză, în pauza de o țigară, tot soare, l-am prins la asfințit, ne-am întâlnit și a doua zi, și a treia, era din ce în ce mai cald. N-am mai avut de ales. Degeaba mă ascundeam după draperii, că mi le făcea din mov închis un roșu-roz dulceag. Soarele m-a dezmorțit, ca un iubit ce știe cum să îmi mute șuvița discordantă de pe stânga pe dreapta.

Trecând peste idila mea solară, este cunoscut că soarele potențează eliberarea de serotonină și endorfină. Ne face fericiți. Dacă m-aș închina la un zeu, la o forță vindecătoare, dacă aș duce în dar ofrande, m-aș întoarce la origini și m-aș ruga la soare. La ce au eșuat trubadurii, versurile și filmele bune, el a fost învingător cu o singură rază: Soarele m-a scos din hibernare!

Soarele e însuși sfeericimul, mi-am zis, cu iz de redundanță. Simt pe zi ce trece că mă regenerez, mă încarc cu aer și lumină. Mi-aduc aminte că iubirea e fericire, profundă gratitudine. Citesc o carte despre șamani, valori pierdute, natură. Iar mâine, de dragul soarelui, voi învăța să merg cu bicicleta, ca să fiu sigură ca ne vom petrece cât mai mult timp împreună.

Sfericism, bine te-am regăsit! Iar ție, Soare, îți mulțumesc, onest.

Piesa nu are neapărat legătură cu postul, dar mi-am adus aminte de ea și de film. Hedwig and the Angry Inch, îl recomand. Și Shortbus, de același regizor. Dacă nu sunteți pudici sau cu idei preconcepute despre sexualitate. Sau tocmai, dacă sunteți.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: