(Tana:) Sferelor le place teatrul. De câțiva ani încoace am fost la nenumărate piese, am cărat recuzite, cusut rochii, am făcut brainstorming pentru rezolvări de situații senice, am suferit sau am băut de fericire alături de prietenii noștri actori.

Vorbim aici mai ales de proiectele personale, de teatrul underground. Iar pentru astfel de spectacole e nevoie de multă muncă, de mulți oameni dornici să se implice și, ca să spunem drept, de foartă multă inventivitate. Pentru ca o idee bună să devină un spectacol, nu e suficient talentul și dăruirea. Ai nevoie de atmosferă, de detalii, de lumina care să te ducă într-o anumită stare. Publicul trebuie să te creadă, trebuie să pornești cu el într-o călătorie prin universul replicilor, care stau în picioare prin intermediul imaginilor.

Când ne-a spus Ingrid de proiectul ei, al lui Alex, Răzvan și al Setsunei de a pune în scenă „Statuia Libertății”, o adaptare a textului “Phantom pains” de Vasily Sigarev, despre realități construite în spatele nebuniei, am zis „Da !, vrem să vedem ce puneți la cale. Ar fi altceva.”

  ” Există  pe lumea asta un depou de trenuri, se numeşte depoul de ”Nord”. În fiecare zi aici se strecoară  trenuri „tatuate” pe  bord.  Încet  fac un cerc şi încremenesc înaintea ieşirii. Mecanicul deschide pe jumătate uşa din față, iese din tren şi intră, pe fugă, câteva secunde la dispecerat. După care el  îşi ocupă iar locul său şi trenul merge mai departe. Pe ruta sa, pe calea sa, pe şinele sale. Apare apoi un alt tren şi totul se repetă… etc… etc… Cu alte cuvinte, rutina.
Acest depou  îşi are propriul cimitir. Acolo sunt duse vagoanele „moarte”, de la care se scot unele piese, mai bune sau mai rele. Ca şi organele pentru  transplanturi. Iar ceea ce nu foloseşte nimănui se descompune treptat din cauza timpului şi a ploilor. Rugineşte, putrezeşte, se dărâmă… etc… etc… Cu alte cuvinte, rutina.
Este în acest cimitir un vagon transformat în spaţiu locuibil. Aici își ţin turele paznicii, desemnaţi de administraţia depoului să păzească  trenurile „moarte” de tot felul de amatori de fier vechi. Salariul paznicilor este mic, dar orarul este foarte comod, se lucrează 24 cu 48 (ore).
Vagonul nu este prea curat, dar murdăria de aici e cumva  deosebită. Chiar sfântă. Mai exact: dacă n-ar fi ea, n-ar mai fi nici acest vagon, nici cimitirul, nici depoul, nici tot  universul.”

Dar pe lângă spectacolul construit la rece, spațiul oferit de Fabrica de Pensule, mai e nevoie și de atmosfera de care vorbeam. De decor. Iar dacă până la decor, munca și susținerea morală sunt de ajuns, de aici încolo e vorba despre bani. Mai cârpești o cămașă, mai împrumuți o rochie, dar când visezi la ceva de calitate, la un show care să reușească pe toate căile să miște, să trezească, ai nevoie de oameni dornici să se implice financiar, ca lucrurile să meargă ca pe roate.

Aici, noi, sferele, apelăm la ajutor. Dacă știi pe cineva, sau dacă ai tu posibiltatea să te implici în acest proiect, acum ai ocazia. Pentru că avem nevoie de artă, de acel orice care ne scoate din cotidian, de noul pe care cei tineri, ca Ingrid, Alex, Răzvan și Setsuna sunt atât de dornici să ni-l ofere.

Contactează-i pe actori, ca să ne putem vedea la un spectacol care, fără doar și poate, va fi remarcabil :

Robu Elena Ingrid : 0745 93 93 91
Arion Alexandru : 0752 348 106

Spectacolul „Statuia Libertății” va fi jucat pe 24 aprilie 2012, la Teatrul Sala Mică, în cadrul Centrului Cultural Independent Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: