(Raluca:) Continuând procesul de ”înmușificare” (*termenul de mushi-mushi este folosit de noi cu larghețe pentru a defini sentimentalisme, manifestări de drăgălășenie, zaharicale etc.) l-am trecut pe tata în telefon cu ”Tata”. Am 27 de ani și e prima dată când tata e în telefon ”Tata”, căci până acum vreo 3 ani nu era deloc și apoi a fost trecut ”Ovidiu”. Dar nu despre asta vrea să vă spun, căci înmușificarea ar putea să vină de la ”mucificarea” (procesul de a te face muci, desigur) prin care trec, aflându-mă, la ora 13:27 la al doilea pahar de vin. Mulțumesc Alex & Alexandra pentru vinul de ziua mea, îmi vine să vă iau în brațe! De fapt, îmi vine să iau în brațe pe toată lumea și vă jur că nu e nici de la alcool, nici că vin sărbătorile și ne lovesc pe toți sentimentalismele, ci pentru că e atât de bine să iei oameni în brațe, să nu-ți mai faci griji, să înțelegi pe deplin ideea că ”acum e momentul” și să te simți bine. Să împarți bucurii, să dăruiești, să inventezi motive să zâmbești. Dintre mushi-mushi-urile inedite, săptămana asta am fost câteva ore Zâna Surprizelor pentru omul care mi-e tare drag (Cosmin) și am ieșit la cafea cu doi prieteni pe care nu i-am mai văzut ”de foarte, foarte mult timp” (Anda) și ”de destul timp” (Mihai) și a fost așaaaa de bine. La întrebarea aia banală ”Ce ai lua pe o insulă pustie?” aș răspunde: ”Oameni!” Știu, asta n-ar mai lăsa insula pustie, însă tocmai!  Vă îmbrățișez pe toți și sper ca fiecare să schimbăm câte puțin lumea în bine fiindcă ne aflăm aici!

(Tana: ) Mai sunt 6 ore până când o să alerg bezmetic cu o sacoșă într-o mână și cu pisica în cealaltă ca să prind trenul spre casă. Nu-s Paștile sărbătorile mele preferate, dar mă încântă ideea păgână de înoire, redescoperire, trezire, reinventare, renaștere. Cam acesta va fi planul: pagini albe, vise proaspete ori vise deja dospite gata să se împlinească.
Mai sorb ultima gură de cafea și îmi golesc dulapul de lucrurile vechi, de hainele prea strâmte sau pătate, fac loc de nou și colorat.
Îți doresc și ție un sfârșit de săptămână plin de lumină, pe care fie mergi să o culegi, fie o găsești în tine.

Comments on: "Ceva Pascal. Nu programul, ci sărbătoarea" (2)

  1. Eh, nici eu nu eram mare fan al Pastelui, dar se pare ca anul asta si de sarbatoarea asta chiar reusesc sa stau cu ai mei, dupa mult timp, la o masa mare, cu gateli facute de mine si oua rosii. Acum incep sa mestec spuma de ton, sa fierb maruntaie pentru miel si pe seara vopsesc oua. E ok sa fim mushi si sa imbratisam lumea🙂

    • (Ralu) Dadada, tu erai mega fană a Crăciunului, cunoaștem, cunoaștem!😛 Mă bucur că acu mai ai o dată în an dedicată în mod special familiei. Spor la gătit, îmi pare rău că nu pot să halesc ce prepari și să depun pe cur. :)) N-am experiență în mushi dectât de câteva luni, da-i bine, așa simt.😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: