(Tana:) În fiecare an, de Paști și de Crăciun, la mine acasă primesc și pisicile cadouri jucării. De data asta am uitat să-i dau cadoul Karmei, l-am rătăcit printr-un buzunar de la rucsac. Primise un pachețel cu trei șoricei așa cum îi plac ei, multicolori, cu pene și enervant de gălăgioși când îi trântește de podea prea dis-de-dimineață.

Karma e un mic geniu felin, dar n-am să mă laud ca o cloșcă cotcodăcind frenetic cu puii ei în ogradă. Dar, cu abiltățile ei de mâță omniscientă, a găsit pachetul sigilat din buzunar, l-a sfâșiat cum e frumos să faci cu un cadou și a scos tacticos șoriceii afară. Unul din ei, mai mov, avea prins din penaj în capsa ambalajului. Credeam că o să îi dea pace, el fiind înconjurat de plastic neatractiv, cu un bagaj greoi din carton cu instrucțiuni, pe care scria mare că dacă jucăria se uzează e cel mai indicat să o înlocuim cu alta. Mă gândeam că o să ia unul din cei doi șoareci liberi, dispuși să-i fie pradă. Uite că nu! Aleargă cu punga în gură, vine să mi-l aducă, să văd și eu splendoarea de șoarece captiv.

E adevărat și pare că nu-i o trăsătură ce ține strict de o specie, că unele pisici nu vor nici de-al dracului să-și facă viața mai ușoară.

Comments on: "Psihologie puțin felină" (1)

  1. Ce fata curioasa are Karma aici!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: