Tetoasa si dilema

(Raluca: ) Stau încălțată în pat cu sandalele noi. Au un toc imens. Cât un penis obișnuit. Da, simțeam nevoia să spun asta, fiindcă mi se pare amuzantă faza de când am văzut pe Cracked.com niște sandale cu tocuri în formă de penis. Cineva a simțit că această legătură trebuie să fie evidențiată. Întotdeauna am vorbit cu multe remarci sexuale și de multe ori mă simțeam un soi de Samantha (”Sex ant the city” girl) a grupurilor. Spre exemplu în week-end am dat o ”gherlă”, când am ieșit la bere cu trei prieteni – căci am reînceput să socializez cu prieteni cu care nu m-am văzut de mult, devreme ce aceia cu care mă vedeam des au trecut prin schimbări de statut relațional, ritm de somn sau de țară. Vorbeam despre seriale și cineva a spus că sunt prea puține filme cu dragoni, enumerând doar două cât de cât reușite – pe care eu nu le-am văzut. Dar am văzut animația ”How To Train Your Dragon” și mi-am amintit că, pe un site, cineva a scris că ăsta sună a titlu de film porno, nu de film pentru copii. Le-am zis și prietenior mei și mi-au spus că le-am mai luat puțin din inocență. Hahaha. Vorbesc cu destule remarci sexuale fiindcă sunt amuzante și nu mi se pare corect să mă prefac că aș gândi cu mult diferit decât un bărbat, doar pentru a-mi păstra un statut idilic de donșoară rafinată.

Cred că e foarte frumos să fii femeie și e și mai frumos să fii una cât mai liberă. Nu libertină. Dar libertatea de a gândi, glumi, vorbi fără tabuuri sexuale mi se pare foarte importantă. Nu am spus niciodată mizda păsii, deși am auzit chestii de genul la alte tipe și mi s-a părut simpatic cum ”ocolesc” ele vulgaritatea. Mie nu mi se potrivesc substitutele. Când m-am lăsat de carne, m-am lăsat de mâncarea de felul acela. Nu m-am apucat să gătesc șnițele, sarmale și ardei umpluți cu soia în loc de carne, ci am trecut, treptat la un altfel de  meniu. Nu că ocolesc soia 100%, dar nu iau la rând felurile de mâncare cu carne și le gătesc cu soia. Am căutat să îmi croiesc soluții care să mi se potrivească mie și fac asta în continuare.

Cam mult ne batem capul să ne punem în rând cu lumea, chiar și inconștient, nu-i așa? Pe cât de mult îmi place ideea de a fi toți la fel pe atât știu că asta se aplică doar la părțile noastre din structura de rezistență, în timp ce detaliile diferă. Și detaliile fac diferența. Fiindcă suntem diferiți. Ar fi excelent dacă am putea să acceptăm simultan că suntem și la fel și diferiți. Și-apoi fiecare suntem și unici. Exact mixul de principii, idei, preferințe, obsesii, plăceri, contradicții etc. care mă alcătuiesc pe mine, nu-l mai are nimeni. Dar bineînțeles că fiecare dintre ele înseamnă o intersecție între mine și o sumedenie de oameni. Faptul că sunt mignonă și pot purta haine de la copii, că îmi place mirosul cărților și liniștea pe care ți-o dau spre deosebire de multitaskingul laptopului, că-mi place să-mi croitoresc singură chestii, că ador spanacul, ciupercile, că îmi plac tocurile – mai mult să le văd decât să le port – sau muzicile eclectice pe care le ascult mă intersectează cu o bună parte din umanitate.

Unele lucruri care mă constituie sunt clișee, altele sunt contracurentului în care aș putea să fiu încadrată de unii-alții. Dar toate sunt EU. În ultima vreme mi s-a tot spus că ar trebui să mă mut cu cineva, să nu mai stau singură, să îmi fie mai ușor cu banii. Și tot având discuția asta iar și iar și iar cu diverși oameni, mi-am dat seama că, deși trăiesc într-un colț de societate emancipat și cu idei moderne, traiul unei femei singure e văzut mai degrabă ca un moft. Garsoniera e pentru băiat (garcon) și termen similar pentru burlac la feminin nu avem. Asta spune destule. De obicei limba noastră se adaptează repede la realități și adoptă cuvinte din alte limbi sau inventează cuvinte pentru a descrie lucrurile și situațiile cu care avem de-a face în viața de zi cu zi.

Mă tot întreb dacă eram un bărbat de 27 de ani, cine mi-ar fi tot spus că viața mea s-ar rezolva dacă m-aș muta cu un prieten sau cu iubita. Îmi place să stau singură, îmi place casa mea cu o mulțime de lucrușoare – că-s hoarder, îmi place să plec și să vin când vreau, fără să anunț sau să negociez pe/cu cineva. De când am plecat la liceu am stat cu vreo 16 oameni diferiți – și fete și băieți, am multe amintiri frumoase, extraordinare și de neprețuit și multe momente de draci – de la cel în care am găsit cada înfundată cu cartofi prăjiți la momentul când ne-au tăiat gazul fiindcă colegul de apartament a plecat la party cu banii de factură. Stau singură doar din februarie, e un stil de viață nou pentru mine, pentru care sunt dispusă să sacrific alte lucruri. Normal că mă mai plâng de ciudă că îmi dau mai toți banii ca să am unde să stau, fiindcă mi-aș mai dori și alte lucruri, însă am să găsesc soluții pe undeva, cumva. Un al doilea job, ceva colaborări. Ceva să-mi plătească vizite la dentist, ore de înot, călătorii în alte orașe la oameni dragi și alte ”luxuri”. Însă nu am să renunț la spațiul meu personal, acum că am descoperit ce fantastic e să îl am. Cum zic prietenii mei, sunt o țestoasă. Și țestoasa fără carapacea ei nu e nici dezbrăcată, nici homeless, e moartă.

* Am găsit în revista online Marie Claire o serie foarte interesantă – ”Single Girl Trend” – de patru articole scrise de femei care locuiesc singure (de citit aici); singurătatea la care se referă nu e musai una relațională, ci e vorba de spațiul personal pe care (unele) femeile au (în sfârșit, aș spune) curajul să și-l revendice și să-l apere.

Comments on: "Cum e o țestoasă fără carapace?" (8)

  1. Ceea ce zici tu aici, este genial😀 Adica eu, din contra sunt cu carnurile dupa mine si ofer si in stanga si in dreapta … pot sa umplu “frijidere” :)) Faza cu gazul nu am patit-o, cel putin nu inca, dar am stat in Cluj, fara curent, 4 zile😀 Imi place cum scrii ! Tudor,

    • Mersi! Fără curent mi-ar fi mult mai greu fiindcă ar însemna și fără internet și fără muzică. You’re such a hero! :)) Ce-ai făcut 4 zile?

      Raluca

      • Hmmm, ce sa faci ? Te adaptezi!🙂 Si nu, nu m-am intors in preistoric, ci din contra pot spune ca am evoluat. Am descoperit farmecul vietii dincolo de prea multa evolutie! Adio Facebook, Youtube etc etc , am decoperit farmecul bailor lungi facute la lumina lumanarilor, farmecul cartilor citite pana tarziu (tot la lumina tremuranda a lumanarilor), miscare in parc si alte cateva chestii misto, care se pot face pe intuneric ori semi-intuneric >:)

      • Da, ai dreptate, nu e așa oribilă perspectiva fără curent, dar cu relaxare. Însă cred că le-a fost greu cărnurilor din frigider…🙂

  2. “Mă tot întreb dacă eram un bărbat de 27 de ani, cine mi-ar fi tot spus că viața mea s-ar rezolva dacă m-aș muta cu un prieten sau cu iubita”
    Iti raspund eu, pentru ca sunt in pozitia corecta. NU, nu iti spune nimeni sa te muti cu prietena ori iubita, insa tot a 2-a persoana pe care o intalnesti te intreaba – Cand te insori ? :))) Este putin mai grav, nu cu mult mai grav, dar totusi, zic eu mai grav. Adica toata lumea considera casnicia (nenorocirea aia care se intampla cand doi oameni zic DA!) o chestie obligatorie, ii “musai” sa o faci si totusi parca nu e tocmai ceea ce a fost cand au facut-o parintii nostrii, parca acum vrem altceva. Din experiente personale, nu prea sunt compatibili pentru “until death do us apart” purtatorii de “ciucur” care:
    – rad prea tare
    – ragaie zgomotos
    – detin o cantitate impresionanta de testosteron (a se deduce ca detin mult par, sunt cam artagosi, practica aruncatul cu privirea dupa fese, dupa sani etc)
    – se scarpina
    – mananca zgomotos
    – ii miros picioarele
    – transpira
    – fumeaza
    si alte cateva chestii … deci si noi, dar in special femeile au devenit mult mai selective. Din fericire pentru noi, din cate imi amintesc eu, statisticile ne ofera un mare avantaj, avem vreo 3 femei la 1 barbat, deci e de bine. Inca nu disper :))

    • Ah, dar cine a zis că pe mine nu mă întreabă nimeni de măritat?! :)) Doar că astfel de dileme vin de regulă de la alte generații decât a mea sau de la oameni puțin apropiați, fiindcă ăia care mă cunosc știu că eu nu-mi doresc căsnicie, pe principiul că trebuie bifată și aia, pe lista cu casa, pomul plantat și copilul făcut. Întrebările despre măritat le-am trecut la zgomot de fond, mă deranjează rar, doar dacă sunt foarte insistente persoanele. Însă asta cu mutatul cu cineva a început să mă ”lovească” și de la oameni apropiați, fiindcă o văd ca pe o soluție la problemele cu banii. E o soluție, dar de termen f scurt, câteva luni, până ce persoana cealaltă pleacă din oraș, țară sau se mută cu vreun iubit, iubită.Iar în cazul mutatului în cuplu se încheie inevitabil cu despărțire. Experimentând deja toate celelalte posibilități, am ajuns la concluzia că am moralul ridicat la cota cea mai înaltă și mă simt mai bine în toate relațiile dacă stau singură. Că oricum nu apuc să stau cine știe cât singură. Am descoperit că a avea spațiu personal schimbă foarte mult lucrurile în bine.🙂

      • Corect! Majoritatea relatiilor functioneaza cand exista “o mica distanta”. Si e bine ca gandesti asa, adica ai nevoie de un mic spatiu, propriu si personal, pentru sufletul tau. Daca nu il detii, e cam nasol … Evident, daca alternezi perioadele, spatii “comune”, spatiu personal, la final, cand tragi linie, esti multumita de rezultat, zic eu. 🙂

  3. Ahhh, carnurile le-am aruncat :)) Pulpe, piept, tot … mie sincer cel mai rau mi-a parut dupa ciuperci😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: