(Tana:) Când eram de-o șchioapă, ai mei au hotărât să mă dea la grădinița în limba germană. Nu era o grădiniță ca toate celelalte, mergeam la Mami Rosi acasă, câțiva copii, unde învățam probabil să zicem „Danke schön!” și să numărăm „ein, zwei, drei”. Nu mai țin minte mare lucru, dar ce-mi amintesc e că spre sfârșit bunica trebuia să mă fugărească prin casă, să mă vâre în pantaloni cu forța în fiecare dimineață. Chiar nu mai știu de ce, dar uram cu spume orele petrecute cu Mami Rozi, poate pentru că voia să-i spunem „mami”, când eu aveam deja una, sau poate pentru că germana ei nu-mi gâdila auzul. Cert e că a fost printre puținele răzvrătiri cu care s-au luptat ai mei, atât de acerbe de-au trebuit să mă mute la o grădiniță normală, în română.

Apoi în clasa a cincea am decis că e mai bine să îmi aleg a doua limbă străină germana, doar franceza-i o română mai fistichie și-o pot învăța și-acasă. De acolo a început coșmarul. Profa de germană avea unghii din alea lungi și roșii, cu care zgâria tabla când creta era puțin mai scurtă decât întreagă. Avea o mină de ofițer SS, masivă și autoritară. Ne punea să scriem caiete întregi de declinări și conjugări, de mă lua cu greață numai când îmi aminteam: „die, die, der, der”. Trebuia să participăm toți la serbare, să ne învârtim nemțește și să cântăm afon și apatic „Kling, Glöckchen, klinge-linge-ling”. Oroarea, ceva mai domoală, s-a continuat și în liceu, cu aceeași profesoară. Din 8 nu mă scotea, dar deja nu îmi mai păsa. Dar după opt ani de caligrafie, germană ioc, de-abia puteam să zic „Ich heiße Tana”.

Mi-am declarat apoi incompatibilă relația mea cu germana, înfrântă și puțin rușinată că nu știam decât engleza banală. Dar uite că de două luni încoace, orice ține de germană nu îmi mai pare atât de dat dracului. Mi-a căzut cu tronc un vorbitor de-al limbii monstruoase și uite așa îmi vine să mă apuc iară. N-aș fi crezut că-aș face asta nici dacă ar fi umblat covrigii ăia atrârnați de câini pe Straße în Germania, sau dacă vreun guvern m-ar fi fugărit de scârbă și lehamite afară.

Limba germană a fost una dintre marile mele ratări educaționale, dar lucrurile par mereu să se întoarcă, lecțiile nu rămân neînvățate dacă prinzi șansă să combini ceea ce părea imposibil cu altceva care îți cultivă pasiunea, iar sentimentele bune chiar pot să transfome cea mai hidoasă limbă într-una melodioasă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: