(Raluca: ) O femeie şi doi copii se scaldă într-o băltoacă nămoloasă din Harghita; fotograful M. Istvan Kerekes i-a pozat şi particpă la concursul de pe National Geographic (http://ngm.nationalgeographic.com) la secţiunea People. Descrierea scrisă de fotograf şi postată sub imagine pe site-ul National Geographic zice: “This mother and two children take a bath in this little puddle which is in a secluded place in the middle of one beech-forest in Transylvania. The puddle contains sludge with petroleum (crude oil). The boy on the right side of the photo, continuously asked her mother, why do they bathing here in this very stinky puddle ? There was no answer, just a severe look … The mother and the other boy believe fanatic in the mystic healing power of this little very stinky puddle.”

Aşadar băiatul din dreapta imaginii, al cărui cap observăm că e într-o poziţie de interogare, şi-a tot întrebat mama, iar şi iar, de ce se bălăcesc ei în nămolul acela împuţit. Iar mama i-a răspuns doar cu o privire severă. Probabil ceva de tip “crede şi nu cerceta”, amestecat cu “să nu cumva să ieşi din cuvântul meu, că ştiu eu mai bine”. Fotograful adaugă apoi că femeia şi băiatul celălalt, întins cât e de lung pentru a beneficia pe deplin de efectele miraculoase ale băltoacei, credeau în puterile de vindecare ale nămolului.

În vara lui ’91,  la mare, m-a dat şi pe mine bunica o dată cu nămol, adus de la Techirghiol la sticlă şi vândut pe plaja din Eforie drept leac universal. Cum eu făceam des “roşu în gât”, m-a dat bunica doar pe gât. Eram prea mică atunci să pun multe întrebări, şi oricum îmi plăcea să fiu alintată, iar datul cu nămol pe gât a trecut drept dezmierdare. Bunica a fost cea care m-a introdus în universul mistic al leacurilor băbeşti, cu cărbuni – din sobă sau măciulii de chibrit – stinşi în cana cu apă pentru a înlătura deochiul, comprese cu cartofi puse peste gâtul dureros de la răceală, ceaiuri de scaiete vânăt sau de foi de ceapă împotriva tuşitului, sirop de păpădie sau de muguri de brad contra alergiilor, pansamente cu foi de varză peste picioare julite, lamă de cuţit sau coadă de lingură rece puse peste arsură… În timp am mai aflat şi altele, fiindcă nu ai cum să trăieşti la noi în ţară şi să nu auzi vreodată cum poţi să te doftoriceşti băbeşte.

Cu siguranţă că unele dintre leacurile astea au efecte pozitive. Multe au fost demonstrate şi ştiinţific. Cu un Google, dacă nu ştim deja, aflăm ce conţin diverse legume şi fructe aşa că dacă e nevoie de fier în organism, mâncăm sfeclă roşie, ardei sau spanac. Sunt complet de acord şi cred cu tărie că mai întâi ar trebui să apelăm la resurse naturale pentru a ne păstra sau recăpăta sănătatea. Dar asta pe baza unor informaţii din surse credibile, nu din poveşti din moşi strămoşi.

Multe leacuri băbeşti pornesc din superstiţii şi presupuneri false. Spre exemplu, ceaiul de muşeţel, recomandat pentru tratarea câtor şi mai câtor probleme e suprainfectant. Dar Baba Cloanţa Cotoroanţa, în catastiful ei de leacuri băbeşti, redactat în 1700, circa toamna, iar apoi revizuit şi adăugit de multe şi diverse babe, recomandă, spre exemplu, să pui compresă cu ceai de muşeţel peste ochiul iritat ori inflamat, caz în care ceaiul de muşeţel  se apucă iute-iute să pregătească un culcuş confortabil pentru microbi şi gata buba mare! Mai rău e că Baba Cloanţa Cotoroanţa a rămas drept reper pentru unii medici – aşa am ajuns să-mi recomande un reputat medic ginecolog, de asemenea chirurg, să fac spălături vaginale cu ceai de muşeţel. De parcă nu îmi ajungea infecţia pe care deja o aveam.

Pe de altă parte, leacul de deochi, cel cu stinsul cărbunilor în cana cu apă proaspătă, mi se pare destul de inofensiv. Îmi plăcea mirosul lăsat de cărbuni când se stingeau… Totuşi, ca să foloseşti leacul trebuie să-i spui copilului că tu crezi că durerea de cap sau faţa înroşită sunt de pe urma unui deochi, iar explicarea acestui fenomen mistic poate să-i implanteze celui mic o percepţie total greşită. Mama mea biologică obişnuia să dea vina pe deochi de câte ori era neîndemânatică sau nu avea chef să facă un lucru şi acuza o migrenă. Cineva a deochiat-o, a văzut ea cum se uita cutăreasca în autobuz şi de-asta acum nu-i mai iese nimic!

În concluzie, nu ştiu.🙂 Sunt simpatice uneori leacurile băbeşti, conturează un univers magic, pot să te facă să te simţi ca şi cum ai avea alături o zână bună sau un spiriduş binevoitor. Parcă aş înclina înspre păstrarea unor astfel de tradiţii, chiar dacă nu-s raţionale. Cred că mulţi dintre noi ne bucurăm să avem nişte supranatural sau iraţioanal în viaţă. Doar că, nu uitaţi, muşeţelul e suprainfectant! Ce leacuri băbeşti ar merita păstrate?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: