pasarea Kiwi(Raluca: ) Dacă o găină, un struţ, un pinguin şi o pasăre kiwi ar fi prieteni, ce ar face împreună? N-are importanţă cum şi în ce fel s-au cunoscut. Să presupunem că locuiesc toţi într-un parc natural, protejat, iar ceea ce i-a adus împreună e fascinaţia pentru şi pălăvrăgeala despre zbor. E natura lor de păsări să fie atrase de zbor, să-şi dorească vântul care să le poarte în timp ce soarele le încălzeşte. Au cioc şi pene; fac ouă. Deci vor să zboare. Ele nu ştiu că nu toate păsările au fost create egale aşa că li se pare normal să zboare.

Doar că găina nu-şi poate stăpâni reflexul de a scurma pământul cu ghearele. Şi, de îndată ce, dintre bulgării de glod râcâit, apare vreo rădăcină, pietricică sau – ce pana ei! – o râmă, găina e cu totul acaparată. Cum ar veni, se pierde în detalii. Şi atât de tare se pierde încât uită de sine şi, cu noua comoară închipuită în cioc, fuge de colo-colo de parcă ar avea de împlinit o misiune urgentă şi importantă. Dar, chiar şi aşa zăpăcită cum e ea, atunci când se urcă pe gard, îşi întinde aripile, se opinteşte cu ghearele şi ia vântul în piept pentru 4 secunde şi un metru-jumate’ toate celelalte  păsări o privesc cu admiraţie şi invidie cum… zboară.

Struţului îi e frică să se cocoţeze pe undeva şi să încerce să sară pe o pală de vânt. Zice, repede şi apăsat, că-i gras şi nu-i bun de nimic. Are 2 metri şi ar putea sparge cu ciocul capul unui om. Face ouă pe care artişti le seacă şi le sapă coaja transformând-o în dantelă, cică asta se cheamă Faberge, iar apoi le vând pe mulţi bani. Doar că struţul nu-şi (re)cunoaşte nici forţa, nici valoarea. Parcă tocmai ele l-ar speria, iar când se sperie îşi vâră iute capul pe unde poate, adânc, cu gât cu tot, să nu mai vadă şi să nu mai audă nimic. După ce-şi vâră capul pe undeva, nu-l mai scoţi decât dacă-i jumuleşti penele. Struţul se supără tare când se simte jumulit de amicii săi, dar cum altfel să-l facă să-şi scoată capul la lumină, dacă nu aude când e strigat?!

Pinguinul e calculat şi circumspect. Îşi aduce aminte – din codul lui genetic strămoşesc – că-i musai să aplici metoda calendarului. Spontaneitatea e cu adevărat periculoasă. Toate se fac la timpul lor, nici mai devreme, nici mai târziu. Aşa că a ajuns, bietul, să fie obsedat de fericirea asta programatică (asta apare chiar şi la oameni, mai ales în data fixă pe calendar a sărbătorilor legale). Codul genetic al pinguinului îi spune că fără a fi calculat şi organizat nu poţi reuşi. Cum altfel s-ar putea face marşul pinguinilor? Eh, şi chiar dacă pinguinul nu mai trăieşte la pol şi nu mai trebuie să se teamă pentru viaţa lui, continuă să o facă. Şi se teme de singurătate ca de moarte. Căci a văzut el cândva la televizorul din camera paznicilor parcului un film despre pinguinul care nu a fost punctual şi a întârziat la plecarea comunităţii în marş aşa că a rămas singur şi a murit îngheţat de frig. Atât de preocupat e pinguinul să nu rămână singur încât uită că-i place uneori să nu aibă pe nimeni în preajmă şi să salte-n sus, mai să-şi ia zborul de la atâta entuziasm, exact ca ăia din “Happy Feet”. Că doar nu degeaba se spune “dansează ca şi când nimeni nu te priveşte”.

Cât despre pasărea kiwi… Ea nici măcar aripi nu are. E o glumă a naturii chiar mai ceva decât ornitorincul. Dar asta nu are importanţă pentru ea, fiindcă a visat atât de mult zborul, până ce i-a ieşit.

Ştiţi cum se spune că oamenii au pitici pe creier sau fluturi în cap. Ei bine, de data asta am avut păsări. Şi n-am putea spune că e vorba chiar de un stol.😛 Se întâmplă ca păsări din astea care nu pot să zboare să se cuibărească în gândurile oamenilor.

Comments on: "Ca un fâlfâit de aripi de kiwi" (1)

  1. Foarte draguta ideea, trista dar cred ca motivanta totusi🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: