(Raluca: ) Avem o atracție deosebită, aici pe HS, spre oamenii care sunt energici, pozitivi și care se luptă să ajungă  cât de buni pot fi și cât de liberi – luând la șuturi orice le stă în cale, de la prejudecăți și presiuni sociale la propriile defecte și temeri. Sunt acei oameni de la care ai ce să înveți, fără ca ei să-ți predea în vreo manieră didactică, ci așa, prin felul lor de a fi. Vita (Octavian Horvath – Tavi – Vita), vocalul de la Blazzaj și Implant Pentru Refuz (IPR) e unul dintre acești oameni. Prin interviuri spune că vrea să fie caractrizat drept ”Tânăr și neliniștit” (Anul ăsta în decembrie face 40😛 ). Și dacă-l cunoști, așa e. Dar nu doar așa. E un tip care ar fi trebuit să fie inginer hidrotehnist, căci a terminat Polithnica, dar care scoate niște jocuri fascinante de cuvinte și face niște versuri adabracadabrante pentru Blazzaj și altele foarte revoluționare și instigante, dar nu mai puțin deștepte pentru IPR. Ca și cum și-ar fi petrecut studenția prin volume de poezie, nu cu materii de real. Spune că versurile așa îi vin, nu e ceva studiat, sunt legăturile între cuvinte, idei și situații pe care le face în mod natural, și dacă-l cunoști și-n afara scenei, afli că nu minte. Ca să rămână muzician independent și să-și păstreze libertatea de a crea ce, cum și când vrea pentru public, n-a semnat contracte cu case de producție care să-i impună vreo condiție, vreun termen, vreun program de rodnicie compozițională. Într-un cadru de constrângeri nu i-ar fi ieșit. Și a acceptat ideea că de muzică se va bucura, dar nu va putea trăi din ea, deși e pe scenă din 1996 cu IPR și din 1998 cu Blazzaj. Pentru a avea ceva de spus pe scenă, trebuia ca scena să fie locul de joacă, o plăcere, nu serviciul și obligația de a presta. De aceea a avut mereu alte joburi pe lângă.

Primul job cred că a fost la Rock’a Rolla, vânzător. Apoi, am vândut bețe de înghețată – există 14 tipuri de bețe de îngheţată din trei feluri de lemn, din plop, din mesteacăn sau din fag, care-s cele mai rezistente. Și așa mai departe. Vreți să vă vând niște bețe? După aia am fost la Orange, pe sales, la căscuță, vindeam opt ore programe la oameni. „Ce tip de abonament aveți? Nu vreți altceva?” Tot felul de joburi… la un birou de arhitectură am lucrat, ceva timp. După aia, în ultima vreme, am lucrat la Synopsis Media. Apoi am lucrat pe sound și pe site design și acuma fac sound design, freelancer, pentru filme de animație, documentare, pentru teatru. Are legătură tot cu muzica așa că am ajuns să fac ceea ce îmi place și ca job.”

Blazzaj e formația lipsită de blazare, unde totul se face din plăcere. Depre ei aici și de ascultat aici. N-au mai fost de-o bună bucată de timp în concert la Cluj aşa că poate-mi faceţi o surpriză şi vă apucaţi de-o petiţie către baruri şi cluburi ca să-i aduceţi. Vine ziua mea imediat şi ar fi frumos să mă bucur şi eu de viaţă. Vita a ajuns vocal la Blazzaj din întâmplare: formația repeta în 1998 în aceeași clădire din Timișoara unde avea sala IPR, iar el încurcase zilele – era pe timpul când oamenii nu trăiau în simbioză cu telefoanele mobile – și-a ajuns la sală să-i asculte pe cei din Blazzaj, pe care-i refuzase o vreme, fiindcă pe atunci nu prea vroia jazz. Dar ascultându-i i-au și venit niște idei de versuri. Au rămas împreună de atunci fiindcă ”nu ne prea vedem”. Uneori nu se întâlnesc câte două luni, fiecare e cu proiectele lui și se revăd pe scenă, unde au de fiecare dată bucuria regăsirii și plăcerea de a cânta, dar și de a improviza împreună. E greu de încadrat muzica lor, e jazz și nu-jazz, uneori mai rock, uneori mai funk, dar întotdeauna transmite energie și optimism. Și, mai cu seamă transmite chef de dans și de balans. Chef de viață. Și poftă de gândit. Iar improvizațiile lor te țin în suspans. Și vrei ”mai mult, mai mult, mult mai mult” fiindcă ”am tot ce vreau, am tot ce vrei ”. În afară de videoclipul de la ”Urma”, Blazzaj nu are videoclipuri. Are în schimb destule materiale filmate de fani în concerte și postate pe youtube. Vita spune că au mult material filmat pentru videoclipuri, căci intenții de a le face au existat. Dar, pretențioși fiind, au considerat mereu că energia dintre ei și dintre muzica lor și public nu e bine transpusă în videoclipuri, așa că mai bine nu au lansat ceva care să nu-i reprezinte. Până acum au două albume ”Atenție, Blazzaj!” din 1998 și ”Macadam” din 2003 și “Ograda”, cel mai recent. De pe cel nou e musai să vă distrați cu ”Rindeaua”. Piesa ”Ograda” e inspirată de cartea ”Ferma” a lui George Orwell. ”Deși unii zic că nu are legătură cu Orwell. Eu zic că Orwell e foarte actual și acum”. Știi tu, porcii care ajung la putere. ”Securiști împuțiți, mâncători de căcat, credeți c-ați scăpat?, urlă Vita la IPR. Da, sunt zile, multe, în care așa arată, că au scăpat. Dacă ar fi o materie pe care Vita ar avea puterea să o introducă în curricula școlară, ar fi istoria, cea adevărată. Vizionarea tuturor episoadelor din ”Memorialul Durerii” ar fi obligatorie, să știe cei tineri ce a însemnat comunismul și că nu s-a instalat așa chiar fără nicio rezistență și nimeni nu ar fi văzut și anticipat potențialul distructiv. Au existat partizani care au luptat împotriva regimului până chiar în 1964 și asta trebuie știut. Istoria fără minciuni, de asta ar fi nevoie, ca să putem să ne dăm seama ce-i cu noi pe lumea asta și să ne formăm o gândire cu coloană vertebrală.

De altfel, piesa ”Ograda” a apărut la Lecția 10 din Manualul Puls, de limba română pentru străini, nivel avansați, editat la Polirom. Acesta e primul manual de română pentru străini redactat exclusiv în românește, vine și cu cd-uri audio și e adresat unui public larg, indiferent de limba maternă. Autoarea, Daniela Kohn, a fost profesoară de limba germană la Liceul “W. Shakespeare” din Timişoara, preparator şi asistent la Catedra de Limbi Moderne şi la Institutul de traducători şi interpreţi din cadrul Universităţii “Politehnica” din Timişoara – unde a absolvit și Vita.

Cei din Blazzaj au concerte regulate prin care-și țin publicul din țară aproape – un public nu atât de numeros pe cât cred eu că merită. Legătura directă cu ascultătorii e cea impotantă pentru ei.

Înainte ca albumul să apară, Vita îmi spunea: ”Înregistrăm la el de un an de zile și nu prea suntem mulțumiți de cum a ieșit până acum, e foarte septic, din cauză că noi am înregistrat pe rând, toba și instrumentele și vocea, iar când ascultăm piesele nu au același vibe ca în concert, știi? Parcă nu-s piesele alea. L-am înregistrat la un studio, totul sună bine, dar parcă nu se leagă. Așa că ne-a venit ideea să le reînregistrăm la sala noastră de repetiții, toți împreună, să fie mai asemănător cu un concert. Și atunci vrem să ne și filmăm și vom folosi filmările pentru videoclipuri”.

Pentru cine l-a văzut pe Vita în concerte știe că e un front-man care nu-și lasă publicul… blazat. De unde-și ia energia debordantă? Păi, tocmai așa, de la public. El reciclează energia pe care o primește: o amplifică și o dă mai departe. La concertele lui, e primul care danseză. La IPR se suie pe ce apucă și se zbenguie – fie că are pleată sau nu (o vreme a avut freza de-i spune, cică, ”afro Banat” :P), la Blazzaj are un joc de glezne ca de boxeur, mișcări ritmate din umeri și, să nu uităm de coregrafia degețelelor arătătoare. Sigur că o astfel de atitudine poate să fie ridicolă dacă ai concert la festival când încă bate soarele și oamenii șed la bere, sub umbrele sau într-un club cam goluț, unde multora le e jenă să se zbenguie c-ar fi prea vizibili. Lui nu-i pasă de asta. Recunoaște că sunt multe momente de penibil, dar mereu își spun, el și trupele, că dacă e penibil trebuie să meargă înainte cu și mai mult avânt, fiindcă după ce trece acel moment, lucrurile devin cu adevărat spectaculoase. De fiecare dată e așa. Cu siguranță s-ar aplica chestia asta și în afara muzicii și a scenei, doar că îți trebuie un simț foarte ascuțit pentru a dibui printre feluritele penibilități și de a nu continua atunci când sublimul nu are șanse să apară. Că știm că de la sublim la ridicol nu e decât un pas. Iar Vita e dintre cei care ne arată că și invers e valabil drumul.

Apropo de drum, Vita e adesea și șoferul. Ultima dată când a fost la Cluj cu IPR s-a dus cumințel să se culce primul, fiindcă a doua zi era la volanul dubei închiriate în care cei șase și instrumentele lor veniseră. ”La Blazzaj nu conduc eu, aici îl am pe Vali (tobarul și fostul coleg de facultate de la Poli, c-așa se știu domnii ingineri care nu ingineresc.)”. De altfel, tatăl lui Vita încă mai speră să-l vadă cândva inginer. Cum s-ar zice, să aibă și el un job de om serios. Dar Vita zice în piesa de la Blazzaj în care înșiră că ”am tot ce vrei, am tot ce vreau” și că are tată fericit. Părinții și fratele lui mai mare, care trăiește într-o altă țară, l-au văzut în concerte. Fratele mai mare era foarte entuziasmat să filmeze concertul cu camera pe care o adusese, iar tatăl a spus că i-a plăcut ”dar prea urlați”. Era un concert cu IPR în satul Periam, de unde are el bunicii și unde organiza vara festivalul Rock la Mureș.

Exteriorizat și dinamic pe scenă, fie la rock, fie la nu-jazz, Vita are în continuare emoții. De fiecare dată, spun el, numai că nu pe scenă, ci înainte. Dar n-ar vrea să scape de ele, fiindcă emoțiile îi fac bine. L-am lăudat pentru carisma și energia pe care o degajă și mi-a spus că, din punctul lui de vedere, niciodată nu face destul și că mereu se gândește că poate da mai mult. ”Mult, mai mult, mai mult”.

Când am vorbit despre toate astea (acum un an, dar povestea a rămas pe raft că… no, viaţa trece repede) citea o carte de specialitate: ”Johnny Cage – povestește despre compozițiile lui, despre legătura dintre pictură și muzică. Foarte intersantă cartea, încă o citesc.

Și e în temă și cu filmul, cum altfel, că doar face sound design pentru producții video. Ultimul film văzut? ”Film… Ultima dată… Hm…  ”The Help”, foarte fain, foarte fain. Unul dintre cele mai reușite filme pe care le-am văzut în ultima vreme. În rest m-am uitat la Fetița cu dragonul pe spate, dar varianta americană și am reușit numa’ juma’ de oră. Aia suedeză am văzut-o înainte și m-am uitat la asta americană și hm… nici muzica lui Trent Reznor (n.r. vocal Nine Inch Nails) nu m-a convins să mă uit la tot filmul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: