Cine suntem și de ce vrem sfere

Am fost mult timp doar noi două, corpuri stângace, și ne ciocneam una de alta, produceam o formă de energie – electrostatică. Acum ne dăm seama că, oricât de plăcută ar fi senzația de ușoară curentare și fin gâdilat în doi, parcă mai energetic ar fi să ne ciocnim, să ne mișcăm, să trecem prin și printre alții.

Adesea amicii ne întrebau oare ce reușim să ne spunem atâtea ore în șir de suntem mereu entuziasmate să ne vedem și să vorbim cu gesturi largi, pupile dilatate și atâta interes. Cum nu ne-am plictisit atâția ani la rând? E posibil după ce ți-ai îndepărtat din asperitățile straturilor exterioare, care sunt făcute să te protejeze și să țină oamenii la distanță. E posibil după ce ai ajuns numai cu un strat ca o membrană permeabilă, care te conține pe tine, dar nu îl impiedică pe celălalt să te vadă și să îți transmită impulsuri. Dezvelirea în fața cuiva până la membrană e dureroasă; ca atunci când una dintre noi a fugit de-acasă plângând, după o discuție foarte încrâncenată despre sisteme politice. Atunci am realizat că suntem incompatibile fiindcă una e liberală până aproape de anarhie, iar cealaltă e socialistă. Apoi ne-am dat seama că felul în care putem comunica, mustind de idei atât de diferite, e extraordinar. E imaginea compromisului vital al lumii de-acum, acel compromis fără de care cele șapte miliarde, câți suntem, am ajunge la câte un măcel în fiecare oră.

Suntem una jurnalistă, cealaltă viitor medic, dar principala noastră activitate, jobul nostru 24 din 24 e de culegător. Nu are legătură cu oamenii din preistorie, nu mergem după fragi și mure prin pădure. Nu mergem să culegem din gunoaie, cu toate că am adunat cărți de joc și spirale de pe stradă. Meseria noastră e mai mult de acumulator de informații, strângem gânduri și emoții, întâmplări și atitudini, pe care le-am pus, rând pe rând, în borcane, murate unele cu sare și oțet, altele scăldate dulce în zahăr, ca să avem cu ce să ne hrănim în ierni intelectuale. În toți anii aceștia de când ne cunoaștem am construit o imensă cămară subterană, cu multe camere și cămăruțe, bidonașe și borcane frumos etichetate. Și avem multe, multe lucruri bune, multe idei comestibile, unele ce ni se par delicatese, unele zacuști de-ți vine să le guști în fiecare zi și tot nu-ți trece pofta. Din lumea asta interioară am vrea acum să oferim. Nu dăruim ca să ne scăpăm de vreo povară sau ca să facem loc de altele. E loc pentru de toate, dar orice te vindecă de foame te umple și mai tare când îi satură și pe alții.

Cel mai îndepărtat viitor pe care ni-l imaginăm e unul trăit sub formă de sfere, printre sfere și de aceea vrem să ne înconjurăm de sfere încă de pe acum. Să exersăm pe bune sfericismul. Iar pe parcurs, chiar să ajungem sfere, să cizelăm din ce în ce mai mult din colțuri și din muchii. Să fim în supa cosmică din ce în ce mai mulți și să creăm din vid sistem electrodinamic.

Hoarding Spheres cu drag, și nouă și vouă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: