Posts tagged ‘citit’

Dragă Amos Oz, mulțumesc, știu că mă înțelegi

(Raluca:) Mă uitam aseară la noul serial-obsesie, ”Six Feet Under”, adică ”Sub Pământ S.R.L.”, cum ar zice prietenul Alex C. (pe care-l știi dacă te uiți la filme așa cum nu vrea ACTA). Și în serial e o tipă – Brenda – despre copilăria atipică a căreia s-a scris o carte, iar ea se enervează de câte ori citește cineva cartea aia. ”Ce? Acum ai impresia că mă cunoști, nu? Și că textul parcă e scris pentru tine, îți vorbește așa, la un nivel personal, intim, nu?!”.

Da, da! Cam așa ceva i-aș spune scriitorului israelian Amos Oz dacă aș merge la București în 27-28 februarie, când vine să țină o conferință și să aibă un dialog cu Gabriel Liiceanu. I-aș spune lui Amos Oz că simt de parcă am purtat conversații întregi deja, că știu că mi se adresat mie personal, fiindcă ȘTIU că el mă ÎNȚELEGE atunci când mă sperie spălatul aragazului și când îmi fac planuri să schimb lumea, dar mai întâi mă pun pe fotoliu, pornesc un episod – cât să-mi adun gândurile – iau ghemul și încep să tricotez, mănânc din ciocolată, iar pisica mi se ghemuiește în poală și toarce. 🙂 I-aș spune, fericită, o frază clișeu, pentru că zilele astea sunt fericită să fiu un clișeu. Și să nu mă mai simt vinovată pentru asta.

Vi-l împărtășesc pe Fima, un burlac mototol, palavragiu leneș, dar sclipitor de inteligent, pe care l-am iubit și cu care m-am certat timp de zeci de pagini acum vreo câteva luni. Am învățat câte ceva despre mine de la Fima, ceea ce îți doresc, ori de câte ori citești o carte. S-ar prea putea ca Fima, căruia îi e mereu frică să facă acțiunile la care se gândește, să te motiveze să faci ce ai de făcut ca să ajungi la partea aia a zilei în care te simți bine că ai rezolvat lucrurile și ți-au ieșit bine.

Fima mai avea două ore până să înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu ocazia asta să-și schimbe cămașa și lenjeria, să strângă prosoapele din bucătărie și să le lase pe toate la spălătorie în drum. Când intră în bucătărie să ia prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o (more…)

Advertisements

Mintea de elastic

(Tana:) Când eram mică voiam să mă fac farmacistă. Colecționam prospecte de medicamente. Apoi am vrut să fiu designer. Am croit dulapuri de hăinuțe Barbie. Mai încolo am decis că voi fi pictoriță. Am desenat papagali și trandafiri când stăteam în pat cu varicelă. În liceu m-am hotărât că voi fi medic. Decizia a fost luată, asumată și pusă în practică.

Am urât anul întâi și am vrut să mă fac cosmeticiană. Și psiholog. Mi-a trecut. Sunt în anul 5 la medicină și îmi place. Medicina e genul de alegere pe care o faci conștient că îți va invada mare parte din timpul liber, genul de meserie în care pregătirea nu încetează niciodată, știi că uneori vei adormi cu pacienții tăi în minte, că vei mai absorbi din dramele altora, pe lângă ale tale. Dar medicina nu e totul pentru mine. Am avut în anul 3 un asistent care ne zicea că e normal că majoritatea medicilor sunt ahtiați după artă, orice frumos, după ce stau ore întregi printre tușeuri, incontinențe, vărsături, delir. Când ieși pe poarta spitalului îți vine uneori să alergi în prima sala de spectacol și să aștepți ca un nebun ca nebunia altora să te bucure, să te încarce, să-ți dea un ghiont care să te scoată de pe orbita unei zile grele. Iubesc teatrul, de când am ajuns în Cluj. În mare parte datorită prietenei mele, Ralu, care e acum actriță la Satu-Mare și peste tot prin țară. Iubesc activ teatrul. Mi-au ajuns stetoscoape, scrubs și halate prin piese de-ale prietenilor mei actori. Facem brainstorming înainte de spectacole, împărțim beri și păreri după. E o cu totul altă lume decât cea medicală, dar am nevoie de ea la fel de mult și sunt la fel de implicată.

Muzica – o altă lume. Am prieteni prin formații, am prieteni care au avut formații, am prieteni care își tot fac formații noi. Merg la cinci – șase concerte pe lună. Închid ochii și (more…)

Tag Cloud