Posts tagged ‘dependenta’

Hai să facem un puzzle împreună, dragă Luca

(Raluca: ) Încep prin a vă anunța că tot cu mine veți petrece și acest post (textul de față, adicătelea, dar, de ce nu?, și postul Crăciunului, că tot nu am altceva în plan decât să fiu pe net). Așa, deci Tana e în sesiune și are și o relație minunată + două dintre cele mai solide motive din lume de a renunța la scrisul pe blog. Eu n-am sesiune, aș avea ceva treabă, dar până nu mă lămuresc cu niște chestii, tot degeaba am treaba, că ea nu mă va avea pe mine. Așa, și eu n-am nici relație. Decât cu Luca, prietenul meu imaginar. Ok, iubitul, că prieteni am destui – cum se spune. Dar, fiindcă e imaginar, nu ne prea iubim noi doi. Tot eu cu mine mă iubesc. (more…)

Advertisements

De ce Google e mai bun decât o mamă

(Raluca: ) Pe nișa lui de activitate, respectiv oferirea de informații, Google (sau alt motor de căutare) e mai bun decât o mamă. Ai douăzecio-treizeci de ani și o suni pe mama să întrebi cum să faci pui la cuptor? De ce nu ”dai un Google”?! Mama nu îți poate arăta prin telefon, Google are și poze și filmulețe cu rețete. Mama nu știe decât un mod, două de a face puiul, Google știe zeci și sute și cu siguranță e un mod de preparare care s-ar potrivi mai bine decât cel sugerat de mamă cu ce ingrediente ai tu prin casă.

Am cunoscut duminică o tipă cam de vârsta mea care se pregătea să facă un pui la cuptor pentru iubit, pe post de surpriză, și se aștepta să îi ia vreo 5 ore, dintre care o bună parte petrecute la telefon cu mama ei, să îi explice cum să facă. Puiul la cuptor e printre cele mai simple chestii de gătit, are fix următorul grad de dificultate după ”pita unsă cu cuțitul”. Poate să fie și mai complicat, dacă îl faci umplut sau împănat cu usturoi, sau cu portocale etc., dar, în principiu, e vorba de un pui, o tavă, niște ulei, condimente și un cuptor încins.

Ca și cum ar fi vorbit despre francmasonerie sau despre vrăjitorie sub clar de lună, prietena comună îi spune tipei care se pregătea de-o după-masă cu puiul: ”Raluca gătește…”. Oh, boy! ”DE CE?” De ce gătesc? Fiindcă mănânc. Toată bine îs numai o bizarerie, nu-i așa? Hehe. Băi, ce argument fără fundament i-a convins pe unii oameni că dacă nu gătesc sunt emancipați, că e o evoluție dacă au scăpat de activitatea arhaică a statului la cratiță?! (more…)

Independenţa se frământă acasă şi se celebrează în oraş

(Raluca:) Ce faci când nu mai ai bani nici de pită? Faci pită, asta faci! E foarte important să ne aducem aminte că banii sunt numai un mijloc de a ajunge la lucruri, sunt niște intermediari, iar noi avem și calea directă de a ajunge la acele lucruri. Vrei pâine și nu poți să cumperi o pâine, atunci iei niște făină, niște apă caldă, niște sare și niște bicarbonat ori praf de copt ori drojdie (ce-o fi) și îți faci pâine! Eu am pus și semințe de floarea soarelui, mac, rozmarin și oregano, dar numai pentru că, locuind singură, nu trebuie să țin cont de gusturile nimănui. Ăsta e unul dintre (puținele?!) avantaje ale statului singură. Am citit mai multe povești ale oamenilor care, în lumea noastră de acum și din voință proprie, nu obligați de împrejurări, au decis să trăiască fără bani. O poveste esta asta, alta asta, mai e una aici, iar cu tipa din cea de-a treia poveste este şi film.

E  foarte greu să ne dăm seama de calea directă spre lucruri, cea fără bani, căci de amintit nu prea ne putem aminti devreme ce noi, cei din generațiile contemporane și din zona asta de lume, nu am prea trăit fără bani, ca să avem cum să înțelegem că se poate fără ei. Mi-aduc aminte că (more…)

Știința sentimentului

(Tana:) Cum se pare că mi-am asumat involunar rolul de sferă emo – deocamdată (mă tratez!) – am să vorbesc azi tot despre emoții. Schimb puțin, totuși, direcția: mă depărtez de sentiment ca să mă apropii mai mult de reacție. Chimică. Mintea mea de mate-info, combinată cu o doză mare de control-freak, caută de mult timp explicații raționale pentru ochelarii de cal (mergi-nainte, chiar dacă ești pe coclauri și cei din jur îți fac semnale luminoase că ai deraiat), hiperbolizarea (nu-i cel mai frumos, deștept, etc, etc om din Univers?), senzația morții iminente (țațo, mă sufoc! ori fără el/ea mor!), diminuarea coniderabilă a IQ-ului (ăăă, ce?, cum să, ce să fac, cine ești, cine sunt…). Ești alt om. Timpul se dilată ori contractă la comanda celuilalt, pământul fuge de sub picioare, articulațiile se înmoaie, mâinile îți transpiră, inima pompează atâta sânge că nu înțelegi de unde l-a adunat, vederea se încețoșează. Apoi, euforia. Dacă-i de bine. De nu, agonia. Junghiuri intercostale. Greața. Depresia. Omul calculat și inteligent ce erai se uită la tine din fundal, perplex.

Toată schimbarea asta bruscă de comportament se apropie enorm de mult de o (more…)

Tag Cloud