Posts tagged ‘documentar’

Level Asian, marea abureală

(Raluca:) Internetul e grozav, ne face pe toți mai deștepți, mai creativi, mai cool, mai amuzanți etc. Pe de o parte. Pe de cealaltă parte e locul unde cresc mari-mari-mari stereotipurile. N-ai câteodată senzația că oamenii se chinuie prea tare să fie asemănători pe internet, să găsească puncte comune, să tragă concluzii cu care toți sunt de acord și pot da Like și Share? Spre exemplu, aseară mi s-a întâmplat o chestie demnă de 9GAG. Dacă ar fi să o postez acolo ar fi “The akward moment when the phone buzzes and you think it’s a SMS, but it’s just the message that the battery has fully charged.” O chestie care s-a întâmplat multora și care exprimă o generalitate, într-un fel. Dar numai într-un fel pentru că mie nu țin minte să mi se fi întâmplat decât de puține ori și, cu siguranță, nici altcuiva nu i se întâmplă asta mereu.

Dar ne place mult de tot curentul auto-compătimitor și auto-ironic de Forever Alone. E amuzant Forever Alone-ul, deși nu suntem singuri pentru totdeauna și nici nu simțim asta toată ziua-bună ziua. (Mă rog, or fi excepții, nu exclud că pot exista oameni care se simt non-stop singuri. Problema lor. Ce, dacă n-au prieteni sau pisică, n-au nici internet?! 🙂 )

Una dintre generalizările din ultima vreme, pe care am văzut-o să răbufnească pe 9GAG &co, e cea cu Level Asian. Atunci când ceva e foarte complicat, foarte rapid, minuțios, alambicat etc, e de nivel asiatic. Apăruse la un moment dat un Meme – pe care nu îl găsesc acum – cu “The awkward moment when you realize you are asian and you have no special skills“. Ăsta era contra curentului stereotipic. În plus, tot pe bază de stereotip, sunt online o grămadă de imagini cu asiatici în care provocarea e să îți dai seama care sunt femeile și care bărbații, care sunt tinerii și care bătrânii, care sunt cei care dormitează ș.a.m.d. Da, uneori e dificil, dar eu cred că stereotipul legat de fizionomie este susținut și de mult Photoshop, prin clonarea aceleiași fețe la mai multe persoane.

O chestie certă e că vreo 130 de milioane de chinezi, adică de vreo 6 ori toată populația României lucrează în fabrici, mult prea multe ore pe săptămână, pentru a produce o grămadă de lucruri pe care le folosim noi, de la electronice la șosete. Ce Level Asian vedem în asta? Oamenii ăștia își văd familia o dată pe an, (more…)

Advertisements

Cuvinte şi arme

(Raluca:) Românul s-o fi născut poet şi mare povestitor că doar ne-am păstrat folclorul şi “Mioriţa” datorită transmiterii  prin viu grai, dar parcă nu mai ştim să ne ascultăm între noi. Cel puţin zilele acestea, toată lumea vorbeşte (urlă, ţipă, scandează, militează) şi prea puţini ascultă şi discern. Am putea lua un exemplu bun de la nişte arabi din Yemen, vă explic şi cum. Mai întâi, că tot am fost la concert Implant Pentru Refuz, reminder: “Atenţie! Minciuna vine din orice direcţie! Atenţie! Ascultă, nu crede şi fă selecţie!”.

În Yemen democraţia e mai dificil de practicat decât la noi, dar documentarul “Men of Words” de Johanne Haaber Ihle m-a convins că oamenii ăia se străduiesc mai tare să comunice între ei şi să dezbată probleme sociale.

“Oricine are o armă, trei, zece, în Yemen. E ceva ce trebuie să ai, toţi investesc în asta şi cară cu ei mereu o armă. Poezia e pentru a opri violenţa, astfel pot lupta non-violent, prin cuvinte. Timpul e foarte scurt de la a te contrazice la a împuşca pe cineva, iar poezia e o cale de a păstra pacea. Există întreceri între sate, fiecare vine cu trupa de poeţi pentru a rezolva conflictele”, spune Johanne, care a stat trei luni în Yemen în 2010.

Tocmai de aceea, casetele audio sunt esențiale în Yemen, ţară arabă din Orientul Mijlociu. Acele obiecte “arhaice” de care noi aproape am uitat de când folosim cd-uri, (more…)

Onkalo, locul uitării, Into Eternity

(Raluca:) Imaginează-ți că niște oameni pun la păstrare, precum am pune noi murături în borcan pentru la iarnă, deșeuri radioactive. Și, așa cum murăturile sunt făcute să stea un an, doi în cămară, acele deșeuri vor sta la 500 de metri sub pământ timp de 100.000 de ani. O sută de mii de ani – adică durata aproximativă de când au apărut primii oameni pe Terra. (Barney din “How I Met Your Mother” insistă că nu e bine să îţi faci planuri pe termen mai lung decât jumătate din relaţie. Oups!)

Locul unde stau deșeurile astea e Onkalo din Finlanda, la vreo 300 de kilometri de Helsinki. Onkalo, singura construcție post-umană, trebuie să fie  un “loc al uitării”, care să rămână nederanjat. Numai că aşa cum au rămas intacte şi piramidele –  alte locuri concepute pentru a nu fi deschise niciodată…

Aşadar, niște finlandezi merg la serviciu și-și bat capul cum să le transmită oamenilor/ umanoizilor/ ființelor ce vor popula planeta peste 100.000 de ani ce este în Onkalo, fiindcă singurul pericol pe care-l va mai prezenta acest “loc al uitării” e curiozitatea… umană. Sau post-umană. Evident, cei care au conceput Onkalo își pot imagina orice scenariu, mai puțin că va dispărea curiozitatea, dacă există viaţă pe planetă. Cineva, (more…)

Tag Cloud