Posts tagged ‘ideal in viata’

SNAP out of the americăn drim

liberty freedomE aşa bine în America încât poţi avea 3 case, 2 joburi şi un yacht. Aşa am auzit că are o cunoştinţă. Doar că yachtul e pentru a ajunge la serviciu, joburile sunt pentru a păstra casele la care trebuie plătite rate, iar casele sunt trei fiindcă a venit criza, locul de muncă s-a mutat în alt oraş şi apoi în altul, iar casele nu au putut face drumul acesta aşa că au rămas, una câte una, în urmă. Sunt cam singure, fiindcă nimeni nu le mai vrea pe criză şi aşteaptă să le fie plătite ratele lunare. E aşa de bine în America!

Dar să nu fim invidioşi: e cam la fel – din ce în ce mai la fel – de bine şi la noi. Pentru a trăi „visul american” nu mai avem nevoie de vize, ba chiar nici de ochi închişi. Chiar dimpotrivă. „Visul american” se poate trăi intens şi în doză forte cu ochii larg deschişi şi îndreptaţi spre Diana Buluga şi Mihail Onaca, doi actori care fac cât o scenă plină de personaje.  Printre personajele în care ei se preschimbă sunt toate tipologiile umane şi toate felurile de a te căţăra spre împlinirea visului…american. Ăla cu succesul şi fericirea maxime. (more…)

Advertisements

Cum e o țestoasă fără carapace?

Tetoasa si dilema

(Raluca: ) Stau încălțată în pat cu sandalele noi. Au un toc imens. Cât un penis obișnuit. Da, simțeam nevoia să spun asta, fiindcă mi se pare amuzantă faza de când am văzut pe Cracked.com niște sandale cu tocuri în formă de penis. Cineva a simțit că această legătură trebuie să fie evidențiată. Întotdeauna am vorbit cu multe remarci sexuale și de multe ori mă simțeam un soi de Samantha (”Sex ant the city” girl) a grupurilor. Spre exemplu în week-end am dat o ”gherlă”, când am ieșit la bere cu trei prieteni – căci am reînceput să socializez cu prieteni cu care nu m-am văzut de mult, devreme ce aceia cu care mă vedeam des au trecut prin schimbări de statut relațional, ritm de somn sau de țară. Vorbeam despre seriale și cineva a spus că sunt prea puține filme cu dragoni, enumerând doar două cât de cât reușite – pe care eu nu le-am văzut. Dar am văzut animația ”How To Train Your Dragon” și mi-am amintit că, pe un site, cineva a scris că ăsta sună a titlu de film porno, nu de film pentru copii. Le-am zis și prietenior mei și mi-au spus că le-am mai luat puțin din inocență. Hahaha. Vorbesc cu destule remarci sexuale fiindcă sunt amuzante și nu mi se pare corect să mă prefac că aș gândi cu mult diferit decât un bărbat, doar pentru a-mi păstra un statut idilic de donșoară rafinată.

Cred că e foarte frumos să fii femeie și e și mai frumos să fii una cât mai liberă. Nu libertină. Dar (more…)

Independenţa se frământă acasă şi se celebrează în oraş

(Raluca:) Ce faci când nu mai ai bani nici de pită? Faci pită, asta faci! E foarte important să ne aducem aminte că banii sunt numai un mijloc de a ajunge la lucruri, sunt niște intermediari, iar noi avem și calea directă de a ajunge la acele lucruri. Vrei pâine și nu poți să cumperi o pâine, atunci iei niște făină, niște apă caldă, niște sare și niște bicarbonat ori praf de copt ori drojdie (ce-o fi) și îți faci pâine! Eu am pus și semințe de floarea soarelui, mac, rozmarin și oregano, dar numai pentru că, locuind singură, nu trebuie să țin cont de gusturile nimănui. Ăsta e unul dintre (puținele?!) avantaje ale statului singură. Am citit mai multe povești ale oamenilor care, în lumea noastră de acum și din voință proprie, nu obligați de împrejurări, au decis să trăiască fără bani. O poveste esta asta, alta asta, mai e una aici, iar cu tipa din cea de-a treia poveste este şi film.

E  foarte greu să ne dăm seama de calea directă spre lucruri, cea fără bani, căci de amintit nu prea ne putem aminti devreme ce noi, cei din generațiile contemporane și din zona asta de lume, nu am prea trăit fără bani, ca să avem cum să înțelegem că se poate fără ei. Mi-aduc aminte că (more…)

Împreună

(Raluca:) Mă întâmpină la ușă și-mi place. Mă pupă și m-ascultă cum mi-a fost ziua. De când a venit prima dată, îi place casa mea, iar eu mă bucur că se simte atât de confortabil fără ca eu să fiu nevoită s-o fac pe gazda. Uneori sunt chiar invidioasă că poate profita atât de bine de apartament; parcă are chiar mai multe idei decât mine despre locurile și pozițiile în care e plăcut să te tolănești și să te relaxezi.

Nu se plânge de meniu, chiar dacă suntem cuplu carnivor-vegetarian. Mănâncă ce-i dau și chiar stă cu mine prin bucătărie când gătesc, dar fără să-și bage nasul prin oale. În schimb vrea, romantic, să-i dau să guste orice mănânc eu, cu toate că mie nu mi se face niciodată poftă să gust la rându-mi. Mă bucur că nu mă critică pentru că sunt ”deviantă” și nu mănânc carne. Ce-i drept mă cam săturasem să dau explicații altora pe tema asta.

Până acum avem aceleași gusturi muzicale și, din fericire, de cele mai multe ori mă lasă pe mine să pun muzica. Doar rar se întâmplă să mai tasteze ceva, dar nu-i prea iese să găsească o formație. Îi place Radio Guerrilla la fel de mult ca mie. Într-o dimineață când subiectul la emisiunea matinală era dacă există prietenie fără sex era să mi se frângă (more…)

Tag Cloud