Posts tagged ‘indragostite’

Fericirea, un mușchi atrofiat

(Raluca:) Nu știu dacă ne-ați dus dorul, dar eu și Tana ne gândim mereu la Hoarding Spheres și apoi ne blocăm din scris pentru câte-un motiv oarecare. Despre motivele mele, cel puțin, pot să scriu. Am fost și sunt foarte ocupată. Nu că aș face vreo chestie constructivă, doar mă îmbuib de la gânduri multe și proaste și mă simt copleșită de tot ce-mi propun și aș vrea să fi făcut încă de alaltăieri. Mi-e pur și simplu rușine față de toate chestiile pe care le știu, le înțeleg și nu le aplic. Mi-e rușine că am fost ocupată să mă supra-solicit psihic, să decorez tulpini de papură cu noduri, să-mi fac plăci de marmură pe care să scrijelesc întru eternitate ce defecte am și, mai ales, să mă port cu mine de parcă aș fi o profesoară care, deși știe că are un elev deja bun de olimpiadă, nu-i dă răgaz pentru joacă nici măcar o oră, ci îi pune în brațe o culegere și mai groasă de exerciții ce trebuie rezolvate.

Pentru a nu știu câta oară, voi asculta vreodată de cineva? Poate măcar de Maynard care-mi explică așa clar că:

Over thinking, over analyzing,
separates the body from the mind”

Am făcut ce-am făcut și m-am îndrăgostit iar. Am o uzină de sentimente care funcționează după un orar haotic, cu unii muncitori care stau mereu peste program și cu alții care absentează cu săptămânile. Unii muncitori mai hăbăuci îmi fabrică sentimente din te miri ce și din mai nimic, iar alții stau și cocoloșesc neprețuite materii prime în gogoloaie diforme (more…)

Advertisements

Sfera muzicii

(Raluca:) De-un Crăciun am fost și eu trecută pe lista copiilor de angajat și am primit de la sindicatul minei plasă cu cadouri. Portocale, ciocolată și un walk-man portocaliu cu căști gri. Dar pentru că eram la sat nu aveam de unde să cumpăr casete așa că am scotocit prin ce era dosit acasă într-o pungă prăfuită și am scos tot felul de muzici vechi și de duzină. Am ascultat destul de mult Corina Chiriac și, când s-a apropiat serbarea școlară și trebuia să aleg ceva de cântat, am spus că vreau “Strada Speranței”.

.

„Vine sau nu vine, dați-mi un răspuns

Nu cred chiar de mine să se fi ascuns.

Unde umblă? Unde este?

De mi-ar da măcar o veste

Să știu că există și mi-ar fi de ajuns.

Să-i amintiți, vă rog frumos adresa mea

Când vă-ntâlniți cu fericirea

Casa cu flori, strada Speranței, la parter

O mai aștept și mai sper ..”

Am cântat îmbrăcată în hainele de cor: fustă neagră, cămașă albă cu volane și guleraș. O ținută cât se poate de nefericită. Cântatul meu a fost un dezastru! Am reușit să îmi reprim din memorie felul în care mi-a sunat vocea la microfon, în Căminul Cultural, însă, cu toate că mă străduiam să mă uit numai la munții pictați pe peretele din spate, mi-aduc aminte privirile miloase și vag îngrozite ale celor din sală. Eh, nu contează, eu îmi căutam fericirea și (more…)

Tag Cloud