Posts tagged ‘iubire’

Croi dupa un tipar nou

(Tana:) Eram odată la o masă cu o prietenă din alt oraș si cu o amică de a ei. Pe această domnișoară o știam de fix 10 minute cât a durat drumul cu mașina de acasă la mall. Da, eram la cafea în mall. Ei bine, ne-am așezat, am comandat cafeaua și după două sorbituri știam totul despre viața ei sentimentală: recentul fost prieten, aventurile cu Georgică, ce era coleg de muncă cu Costică, care Costică nu îi era nici el tocmai un străin. Am ascultat și-am dat din cap în cercuri, să nu pară că zic nici da, nici nu. Dar cât a durat confesiunea demnă de un catolic dedicat, nu mă puteam gândi decât „Cum să-ți speli rufele murdare așa, la o cafea în mall cu un necunoscut?”. Mintea mea ușor paranoidă se gândea cum de putea fata din fața mea să-mi zică tot despre ea timp de o jumătate de cafea. Dacă lucram la radio șanț, sau o știam pe nevasta lui Costică, căci știm prea bine că lumea-i mică? Prietenii îi ai pentru a despica cu ei firul în patru, că nu te judecă și înțeleg substratul. Străinii-s ca să aberezi cu ei despre vreme, sau Kant sau cancerul colorectal.

Cam asta-i părerea mea despre deversarea lumii personale pe masă, în văzul tuturor. De-asta, uneori, pe blog mă pierd printre alegorii și metafore, ca să pot să dau ceva din mine fără să scot la iveală o inimă sângerândă sau vreun intestin. Dar ce-mi place când citesc câte un blog, sau carte, e că uneori pot zice „Uite, o mai pățesc și alții! Uite, poți să privești ideea asta și din altă parte!”.

Așa că, din spatele unui monitor, vă zic (more…)

Advertisements

Știința sentimentului

(Tana:) Cum se pare că mi-am asumat involunar rolul de sferă emo – deocamdată (mă tratez!) – am să vorbesc azi tot despre emoții. Schimb puțin, totuși, direcția: mă depărtez de sentiment ca să mă apropii mai mult de reacție. Chimică. Mintea mea de mate-info, combinată cu o doză mare de control-freak, caută de mult timp explicații raționale pentru ochelarii de cal (mergi-nainte, chiar dacă ești pe coclauri și cei din jur îți fac semnale luminoase că ai deraiat), hiperbolizarea (nu-i cel mai frumos, deștept, etc, etc om din Univers?), senzația morții iminente (țațo, mă sufoc! ori fără el/ea mor!), diminuarea coniderabilă a IQ-ului (ăăă, ce?, cum să, ce să fac, cine ești, cine sunt…). Ești alt om. Timpul se dilată ori contractă la comanda celuilalt, pământul fuge de sub picioare, articulațiile se înmoaie, mâinile îți transpiră, inima pompează atâta sânge că nu înțelegi de unde l-a adunat, vederea se încețoșează. Apoi, euforia. Dacă-i de bine. De nu, agonia. Junghiuri intercostale. Greața. Depresia. Omul calculat și inteligent ce erai se uită la tine din fundal, perplex.

Toată schimbarea asta bruscă de comportament se apropie enorm de mult de o (more…)

Tag Cloud