Posts tagged ‘libertate de exprimare’

Spectatorul condamnat la cultURĂ

"Spectatorul condamnat la moarte"

Foto: Nicu Cherciu (poză furată cu nonşalanţă căci puţin îmi aparţine, dat fiind că spectatorul cu bluză maro şi blugi de pe băncuţă sunt eu 😛 )

Cine ne-a condamnat pe noi? Dacă n-am primit nicio sentinţă în vreo sală de tribunal, de ce totuşi executăm cuminiţi o condamnare de câte ori stăm pasivi şi aşteptăm să se facă totul mai bine? Ce ne face să credem că suntem spectatori şi nu actori în propriile noastre vieţi?

Spectatorul condamnat la moarte este pasiv. Dar „Spectatorul condamnat la moarte” este provocator. Textul lui Matei Vişniec a fost montat la Cluj de regizorul Răzvan Mureşan şi jucat în fosta cafenea de lângă Agenţia Teatrală – Studio “Art Club”. Se joacă azi, 26 martie, de la ora 19:00 şi se mai joacă şi miercuri, 2 aprilie 2014, ora 19:00.

Căutând pe net alte variante ale spectacolului, am ajuns la nişte variante ale sale “dă prin Bucureşti”, care m-au făcut să mă simt tare ferecită şi mândră că mi-s la Cluj, no.

Vişniec a vorbit în numeroase ţări, fiind invitat s-o facă, despre tema rezistenței culturale și a literaturii ca spațiu de libertate.  Dacă vă apropiaţi de textele lui Vişniec, fie citind, fie văzându-le interpretate la teatru, veţi afla noi metode de rezistenţă, iar pentru cine a ieşit pe străzi la vreun #uniţisalvăm, “Spectatorul condamnat la moarte” vine e ca o palmă prietenoasă bătută pe spate.

(more…)

Advertisements

Ursul păcălit de vulpe, o poveste care nu mai stă în coadă de peşte

Vulpi - "Ursul păcălit de vulpe", Puck, 2013

“Mami, de ce e vulpea aşa de rea? E rea cu ursul…” “Păi e şireată, vulpea e vicleană.” Desigur, neavând copii eu însămi, nu pot să ţin predici, dar mi se pare că asemenea conversaţii nu ar trebui ratate, închizându-i gura copilului cu un răspuns clişeu ce include cele două epitete pe care oricine din România le asociază unei vulpi. Că aşa am fost toţi învăţaţi: vulpea e şireată, vulpea e vicleană. Bine, bine, dar de ce e aşa? Micuţii vroiau să ştie. Intuiau că nu există efect fără cauză, că răutatea trebuie să aibă o sursă. Poate vulpea e rea pentru că îi este foarte, foarte foame şi de aia se poartă egoist cu amicul ei din pădure, ursul, de aia ţine tot peştele (furat, de altfel) numai pentru ea. Era limpede că răutatea vulpii e o chestiune de investigat.

Tocmai de aceea Delia Gavliţchi (scenarist, regizor şi sunetist) s-a gândit că povestea are nevoie de un detectiv. Şi aşa a apărut Sir Sherlup în adaptarea poveştii lui Ion Creangă. A, nu ştiţi despre ce tot zic aici? Păi, am fost să văd duminica trecută premiera spectacolului “Ursul păcălit de vulpe” la Teatrul de Păpuşi din Cluj. Nu mai auzisem povestea de când eram copil şi o ascultam la pick-up, de pe vinil. De-atunci şi până acum s-au tot scurs vreo 20 şi ceva de ani şi uite că s-a schimbat şi povestea. S-a schimbat în bine. (more…)

Cum e o țestoasă fără carapace?

Tetoasa si dilema

(Raluca: ) Stau încălțată în pat cu sandalele noi. Au un toc imens. Cât un penis obișnuit. Da, simțeam nevoia să spun asta, fiindcă mi se pare amuzantă faza de când am văzut pe Cracked.com niște sandale cu tocuri în formă de penis. Cineva a simțit că această legătură trebuie să fie evidențiată. Întotdeauna am vorbit cu multe remarci sexuale și de multe ori mă simțeam un soi de Samantha (”Sex ant the city” girl) a grupurilor. Spre exemplu în week-end am dat o ”gherlă”, când am ieșit la bere cu trei prieteni – căci am reînceput să socializez cu prieteni cu care nu m-am văzut de mult, devreme ce aceia cu care mă vedeam des au trecut prin schimbări de statut relațional, ritm de somn sau de țară. Vorbeam despre seriale și cineva a spus că sunt prea puține filme cu dragoni, enumerând doar două cât de cât reușite – pe care eu nu le-am văzut. Dar am văzut animația ”How To Train Your Dragon” și mi-am amintit că, pe un site, cineva a scris că ăsta sună a titlu de film porno, nu de film pentru copii. Le-am zis și prietenior mei și mi-au spus că le-am mai luat puțin din inocență. Hahaha. Vorbesc cu destule remarci sexuale fiindcă sunt amuzante și nu mi se pare corect să mă prefac că aș gândi cu mult diferit decât un bărbat, doar pentru a-mi păstra un statut idilic de donșoară rafinată.

Cred că e foarte frumos să fii femeie și e și mai frumos să fii una cât mai liberă. Nu libertină. Dar (more…)

Dorințe à la Cluj

(Raluca: ) A cui a fost ideea nu știu, dar e și mai drăguț că e anonimă și tare sper că nu face parte din nicio campanie sau reclamă. Deși nu cred că e altceva decât un episod de ”veselism” stradal.  M-a făcut fericită să văd pe un geam mare din Cluj o grămadă de dorințe scrise de necunoscuți, pe bilețele colorate. Ador post-it-urile, se pot face tot felul de lucruri creative cu ele, sunt ieftine, la îndemână, ușor de folosit și …vesele! Dacă ai dorințe și treci prin Cluj, mai sunt bilețele goale în Piața Unirii, lângă Muzeul de Artă.

Now the writing’s on the wall
It won’t go away
It’s an omen” – Prodigy

Post It in Cluj

Îmi doresc”, spun oamenii care au trecut prin Cluj:

– Să mă mut la mare

– O zebră minusculă

– Vreau un (more…)

We do give a share

Smile, we might share a file!

(Raluca:) Zâmbete și sub măștile gen Guy Fawkes și pe sub fularele purtate până sub gene. Zâmbete, pur și simplu. La protest. Să spui că a fost distractiv la un protest poate să pară foarte ciudat pentru cineva care nu a fost acolo, dar protestul pașnic anti-ACTA de ieri de la Cluj a fost foarte distractiv – chiar m-am simțit extraordinar, n-am mai avut așa stare de comunine niciodată. Și, în plus, a fost și cel mai mare protest anti-ACTA din țară. Am văzut că, dacă n-am avea internet, și ar trebui să stăm offline între noi, nu ar fi deloc rău , dar dacă nu am avea internet n-am mai fi informați și nu ne-am mai simți la fel de bine căci nu am avea despre ce să vorbim și despre ce să râdem. Cum să nu ne apărăm libertatea de pe internet când datorită ei suntem ceea ce suntem?

* La Cluj, ieri, a fost un protest coerent. În afară de un steag al susținătorilor Regelui Mihai și de o scandare pentru Roșia Montana, în două ore și jumătate cât am stat noi în stradă, mulțimea de la Cluj a strigat și a mărșăluit anti-ACTA, fiindcă ”Nu corporația face legislația” și ”Suntem în stradă, ACTA o să cadă”, ”Suntem tineri, sharuim, n-avem bani să vă plătim”, ”Sunt un pui de dizident, vreau să folosesc torent”. Am văzut multe mesaje faine, scrise pe cartoane și pânze, dar vi-l mai zic numai pe cel de la care am dat și titlul – ”I do give a share”, care era al ei. De altfel, tocmai de-asta n-am mai fost la protestele anti-putere-Boc-Băsescu etc., de după primele trei zile de proteste pentru protejarea Roșiei Montane de mineritul abuziv și neprofitabil pentru România. Eu nu vreau nici să vină Regele Mihai, nu susțin nici USL și nu vreau să-mi petrec ore în frig cu oameni care scandează înjurături și își folosesc prea mult din energie și creativitate pentru slogane și pancarte. Egiptenii care l-au dat jos pe președintele Hosni Mubarak anul trecut n-au avut nu știu câte pancarte, dar au ieșit în stradă într-un număr uluitor de mare. Și tot într-un număr uluitor de mare s-au strâns și anul acesta în 25 ianuarie, în Piața Tahrir, pentru a celebra începutul primăverii lor arabe. Noi ne cam pierdem în detalii, iar, așa cum se știe, detaliile fac diferența.  Acum nu e momentul să fim diferiți, ci să susținem idei comune, dacă vrem să avem o voce suficient de puternică și să schimbăm ceva. (more…)

Tag Cloud