Posts tagged ‘medicina’

Cum am ajuns să avem coșmarul cel mai mare al unui medic ginecolog

(Raluca:) Ce înseamnă să fii om? Înseamnă să greșești sau înseamnă să simți compasiune și să vrei să ajuți? Pentru cine e cu musca pe căciulă, greșeala e umană, e ceva natural, inevitabil. Pentru cine trebuie să repare greșelile altora, compasiunea și iuțeala săritului în ajutor sunt atributele care-l fac om. Și rolurile se tot schimbă între noi. În sfera privată suntem oameni, greșim. Greșim, greșim, greșim. În sfera profesională, suntem oameni – construim, reparăm, construim, reparăm și de dorit ar fi să avem rapiditate și eficiență de roboți. Erorile umane sunt iertate de societate în afara orelor de program, iar în timpul serviciului greșelile devin surse nesecate de bârfă, nervi, dispreț, blamare, ură.

Cred că nimeni dintr-un oraș mare nu a scăpat fără a avea experiența văratecă a mirosului de transpirație din mijloacele de transport în comun. Acum imaginați-vă o zi petrecută în acel miros și imaginați-vă ce performanță ați putea avea.

“De ce vor să afle dacă avem sau nu baie în casă? Unde merg la budă și cum mă spăl e o chestiune intimă, cum să-i spun recenzorului?”, au trăncănit voci la recensământul recent. Întrebarea asta era esențială pentru a afla unde e nevoie de canalizări în așa fel încât apa să intre în casele oamenilor, să se poată spăla. Cine și cum se spală nu e deloc o chestiune intimă (more…)

De ziua noastră

(Tana:) Am doi colegi de facultate care mă întreabă recurent de ce nu vreau să plec din țară. Adică, aș câștiga de zece ori mai bine, condițiile din spitale ar fi infinit mai bune, nu ar trebui să îmi pun pacienții să își cumpere inclusiv fașe sterile, pentru că fondurile spitalelor s-au terminat. Nu aș fi în situația în care să știu că există tratament nou pentru cutare boală, dar să înghit în sec și să sper că poate o campanie pe vreun blog sau rețea socială o să salveze un pacient cu limfom. Sănătatea în România e la pământ, nici o noutate în asta. Dar eu vreau să fiu medic aici, în țară.

Nu sufăr de ceva patriotism naiv. Ideea de patriotism mi se pare absurdă, în contextul în care nu avem nici un fel de idealuri și obiective concrete la care să aspirăm. Suferim de plângere de milă colectivă, dar puțini iau atitudine într-o discuție publică și mulți șușotesc prin băi de companii. Atitudinea „să-mi fie bine acu, că mâine om vedea” e omniprezentă, nu avem principiul sacrificiului de azi pentru un viitor mai bun. Ne dorim schimbare, fără să știm exact în ce constă schimbarea aia și ce plan trebuie aplicat ca să se și întâmple. Pur și simplu să fie „altceva”, chiar dacă un „altceva” fără perspective clare, e în final „la fel”.

Sunt conștientă de neajunsurile traiului în România, de scara de valori diformă și descendentă. Dar dacă (more…)

Mintea de elastic

(Tana:) Când eram mică voiam să mă fac farmacistă. Colecționam prospecte de medicamente. Apoi am vrut să fiu designer. Am croit dulapuri de hăinuțe Barbie. Mai încolo am decis că voi fi pictoriță. Am desenat papagali și trandafiri când stăteam în pat cu varicelă. În liceu m-am hotărât că voi fi medic. Decizia a fost luată, asumată și pusă în practică.

Am urât anul întâi și am vrut să mă fac cosmeticiană. Și psiholog. Mi-a trecut. Sunt în anul 5 la medicină și îmi place. Medicina e genul de alegere pe care o faci conștient că îți va invada mare parte din timpul liber, genul de meserie în care pregătirea nu încetează niciodată, știi că uneori vei adormi cu pacienții tăi în minte, că vei mai absorbi din dramele altora, pe lângă ale tale. Dar medicina nu e totul pentru mine. Am avut în anul 3 un asistent care ne zicea că e normal că majoritatea medicilor sunt ahtiați după artă, orice frumos, după ce stau ore întregi printre tușeuri, incontinențe, vărsături, delir. Când ieși pe poarta spitalului îți vine uneori să alergi în prima sala de spectacol și să aștepți ca un nebun ca nebunia altora să te bucure, să te încarce, să-ți dea un ghiont care să te scoată de pe orbita unei zile grele. Iubesc teatrul, de când am ajuns în Cluj. În mare parte datorită prietenei mele, Ralu, care e acum actriță la Satu-Mare și peste tot prin țară. Iubesc activ teatrul. Mi-au ajuns stetoscoape, scrubs și halate prin piese de-ale prietenilor mei actori. Facem brainstorming înainte de spectacole, împărțim beri și păreri după. E o cu totul altă lume decât cea medicală, dar am nevoie de ea la fel de mult și sunt la fel de implicată.

Muzica – o altă lume. Am prieteni prin formații, am prieteni care au avut formații, am prieteni care își tot fac formații noi. Merg la cinci – șase concerte pe lună. Închid ochii și (more…)

Tag Cloud