Posts tagged ‘party’

Partizan, concertul perfect

“Noi probleme n-avem… pentru că suntem tineri! Să cântăm” – Partizan

(Raluca:) Tinerețea e invidiată și criticată. Trezește neîncredere și nostalgie celor care au pierdut-o. Numai că nu-i obligatoriu s-o pierzi și s-o vezi cum trece pe lângă tine. Viață fără de moarte nu există (încă), dar tinerețe fără bătrânețe se poate. Nu din aia cu creme anti-rid și alte șmecherii ori cu vândut de suflet a la Dorian Grey. (Apropo, this pretty boy face 40 de ani peste câteva zile.)

Tinerețea e o opțiune. Una pe care mulți o dezactivează ori conștient ori fiindcă uită de ea atunci când încep să se ia prea tare în serios, când nu își mai pun întrebări, când nu mai încearcă ceva nou, ceva cu adevărat nou. Și fac asta din teama de eșec sau din comoditatea de a folosi lucruri și metode știute, care merg. Și pentru că nu e deloc simplu să fii și să rămâi adolescent.

Adolescenții se pomenesc brusc cu lumea la picioare. “Ce vrei să te faci când crești mare?” Iar răspunsul poate lua forme atât de diferite, încât e un aproape perfect “orice”, un orice care tinde, cu mult avânt, spre “tot”.  Potențial maxim. Entuziasm și neastâmpăr. Zumzet în tâmple de la atâtea idei și planuri, răscolire în stomac de la teamă și așteptare, palme transpirate de emoție. Ca atunci când urmează să pleci într-o excursie într-un loc pe care nu l-ai mai văzut. (more…)

Advertisements

Sfera muzicii

(Raluca:) De-un Crăciun am fost și eu trecută pe lista copiilor de angajat și am primit de la sindicatul minei plasă cu cadouri. Portocale, ciocolată și un walk-man portocaliu cu căști gri. Dar pentru că eram la sat nu aveam de unde să cumpăr casete așa că am scotocit prin ce era dosit acasă într-o pungă prăfuită și am scos tot felul de muzici vechi și de duzină. Am ascultat destul de mult Corina Chiriac și, când s-a apropiat serbarea școlară și trebuia să aleg ceva de cântat, am spus că vreau “Strada Speranței”.

.

„Vine sau nu vine, dați-mi un răspuns

Nu cred chiar de mine să se fi ascuns.

Unde umblă? Unde este?

De mi-ar da măcar o veste

Să știu că există și mi-ar fi de ajuns.

Să-i amintiți, vă rog frumos adresa mea

Când vă-ntâlniți cu fericirea

Casa cu flori, strada Speranței, la parter

O mai aștept și mai sper ..”

Am cântat îmbrăcată în hainele de cor: fustă neagră, cămașă albă cu volane și guleraș. O ținută cât se poate de nefericită. Cântatul meu a fost un dezastru! Am reușit să îmi reprim din memorie felul în care mi-a sunat vocea la microfon, în Căminul Cultural, însă, cu toate că mă străduiam să mă uit numai la munții pictați pe peretele din spate, mi-aduc aminte privirile miloase și vag îngrozite ale celor din sală. Eh, nu contează, eu îmi căutam fericirea și (more…)

Tag Cloud