Posts tagged ‘potential’

Întâlnirea întâmplătoare cu omul care a vrut să inventeze potenţiologia

potential(Raluca: ) “Mda, ce vrei să-mi spui, că are potenţial? Asta nu contează. Potenţialul nu există“, asta – mai mult sau mai puţin la fel – e replica rostită între mine şi prietenele mele de câte ori uneia i se pune nodul ăla în gât, în stomac sau pata aia pe creier că e ceva pentru care ar merita să mergi până în pânzele albe. Fiindcă are potenţial să fie ceva foarte bun. “Potenţial” a ajuns să aibă pentru noi sens aproape peiorativ dacă e folosit în aceeaşi propoziţie cu numele vreunui tip. Şi ce dacă are potenţial? Vei trăi în lumea imaginară în care există şi acel potenţial el?

Săptămâna asta, marţi, am întâlnit întâmplător un om care m-a făcut fericită şi melancolică din câteva vorbe. S-a întâmplat după ce (more…)

Advertisements

Confuze

(Tana:) Se zice că nimic nu e vreodată alb sau negru, ci variază între diferite tonuri de gri. Dar ce te faci când te trezești într-o dimineață și totul e, într-adevăr, o variațiune pe același gri?  Când dacă e să alegi între rochie și pantaloni, între ciorbă sau felul doi, între a ieși din casă sau a sta ascuns sub plapumă pare irelevant, căci totul are aceeași textură, același gust, același rost. Înot într-o derivă gri de ceva timp încoace. Și acum, fac pauză de o țigară și de tras un ochi pe Internet, că e confuz de greu să scrii un text despre confuzie.

Nu-i prima dată când mă poticnesc în fața unei alegeri, dar acum nici nu știu exact între ce și ce ar trebui să aleg. Mintea mea funcționează ca o piesă cu o singură notă. Nu pot să zic că îmi displace ceva, dar nici că-mi place. Parcă mi se sting simțurile, sau mi se amestecă într-un melanj ce devine inodor, incolor, insipid.

Conversațiile cu oamenii jur că nu mă ajută, că de la mare la mic, de la apropiat sau depărtat, toți îmi răspund la fel la întrebarea „Ce mai vrei să faci?”: „Nu știu.” (more…)

Partizan, concertul perfect

“Noi probleme n-avem… pentru că suntem tineri! Să cântăm” – Partizan

(Raluca:) Tinerețea e invidiată și criticată. Trezește neîncredere și nostalgie celor care au pierdut-o. Numai că nu-i obligatoriu s-o pierzi și s-o vezi cum trece pe lângă tine. Viață fără de moarte nu există (încă), dar tinerețe fără bătrânețe se poate. Nu din aia cu creme anti-rid și alte șmecherii ori cu vândut de suflet a la Dorian Grey. (Apropo, this pretty boy face 40 de ani peste câteva zile.)

Tinerețea e o opțiune. Una pe care mulți o dezactivează ori conștient ori fiindcă uită de ea atunci când încep să se ia prea tare în serios, când nu își mai pun întrebări, când nu mai încearcă ceva nou, ceva cu adevărat nou. Și fac asta din teama de eșec sau din comoditatea de a folosi lucruri și metode știute, care merg. Și pentru că nu e deloc simplu să fii și să rămâi adolescent.

Adolescenții se pomenesc brusc cu lumea la picioare. “Ce vrei să te faci când crești mare?” Iar răspunsul poate lua forme atât de diferite, încât e un aproape perfect “orice”, un orice care tinde, cu mult avânt, spre “tot”.  Potențial maxim. Entuziasm și neastâmpăr. Zumzet în tâmple de la atâtea idei și planuri, răscolire în stomac de la teamă și așteptare, palme transpirate de emoție. Ca atunci când urmează să pleci într-o excursie într-un loc pe care nu l-ai mai văzut. (more…)

Tag Cloud