Posts tagged ‘presa scrisa’

Punctul pe iMPLICARE

(Raluca:) Știi cum e? Ca atunci când faci mâncare. Dacă tu ai spălat, tocat, curățat, amestecat, condimentat, opărit sau fript, mâncarea e bună. Chiar și de se arde, tot o mânânci, mai ceva ca pe un fel de mâncare care-ți vine sub nas fără să fi mișcat un deget.

Sau ca atunci când faci sex. Dacă te miști și tu, dacă prinzi, pipăi, săruți, adulmeci, strângi, zgârii, mângâi, e cumva. Și dacă nu, atunci nu e prea grozav. Aproape că nu simți nimic.

Sau ca atunci când… eh, pentru mine, îmi dau bine seama că, e ca atunci când ORICE. Dacă nu pot să contribui cu ceva, să mă implic, să-mi găsesc locul, e degeaba. Unui suflet nu i se potrivește rolul de mobilă, de umplere a unui spațiu, de răspuns ”prezent” la strigarea catalogului și atât. E drept că mi-am dorit să fiu povestitor, dar unul care merge să culeagă poveștile, le caută, se entuziasmează să le descopere amănuntele intrigii și deznodământul. Adesea ajung să fiu repovestitor, să fac un fel de contabilitate pentru poveștile altora, despre care știu puține lucruri fiindcă au venit de-a gata, de-a valma și eu trebuie să le asimilez iute-iute și să le transmit mai departe. E mult mai greu să înghiți găluște gata făcute decât să culegi din grădină niște roșii și niște păstăi de mazăre și să prepari tu însăți un fel de mâncare. E ca diferența dintre ”a crede” și ”a cerceta”. Sunt oameni care sunt convinși că prima e calea cea bună, sunt ceilalți oameni, ca mine, care se simt mai bine dacă stau întâi lângă al doilea verb. Întâi cercetezi și apoi poți să crezi.

Nu mă împac bine cu lucrurile venite de-a gata, pe care să le privesc din exterior ca pe niște colete închise, în care cineva a ambalat deja cele necesare, iar eu mai trebuie, eventual, doar să acționez pe post de curierat și să le transmit de la expeditor la destinatar. (more…)

Advertisements

Când ai dileme nu te plictisești

 (Raluca:) Update: Am uitat să pun piesă tematică despre plictiseală. Și am uitat de DoR, Decât O Revistă pe care vreau să o cumpăr pe print de acum.

Ieri (9 febr.) a apărut noul număr din ”Dilema Veche” – De la spleen la preaplin în care am scris și eu un material-colaj făcut din plictiselile altora. Am vorbit cu o vânzătoare înfrigurată de țigări, un taximetrist pasionat de glucoză, un portar cu două joburi… de portar, o fată de vârsta mea care-și petrece ziua cocoțată pe un scaun incomod și face abonamente de telefon și… mai vedeți când luați ”dilema”. (Articolul a apărut și on-line din 12 ianuarie). Sunt multe, multe materiale interesante, informative, drăguțe pe-acolo.

Eu am scris fiindcă m-a invitat Ana Maria Sandu, scriitoare formată la cenaclul lui Mircea Cărtărescu, ce mi-a fost șefă de redacție în 2010 la TIFF și care mi-e tare dragă, la fel și cărțile și textele ei jurnalistice (am citit recent un interviu pe care l-a făcut Ana cu veșnica actriță secundară Clara Vodă, care a spus mândră că: ”Mi-am făcut toate rolurile ca și când ar fi fost principale”).  (more…)

Tag Cloud