Posts tagged ‘speranta’

Ca un fâlfâit de aripi de kiwi

pasarea Kiwi(Raluca: ) Dacă o găină, un struţ, un pinguin şi o pasăre kiwi ar fi prieteni, ce ar face împreună? N-are importanţă cum şi în ce fel s-au cunoscut. Să presupunem că locuiesc toţi într-un parc natural, protejat, iar ceea ce i-a adus împreună e fascinaţia pentru şi pălăvrăgeala despre zbor. E natura lor de păsări să fie atrase de zbor, să-şi dorească vântul care să le poarte în timp ce soarele le încălzeşte. Au cioc şi pene; fac ouă. Deci vor să zboare. Ele nu ştiu că nu toate păsările au fost create egale aşa că li se pare normal să zboare.

Doar că găina nu-şi poate stăpâni reflexul de a scurma pământul cu ghearele. Şi, de îndată ce, dintre bulgării de glod râcâit, apare vreo rădăcină, pietricică sau – ce pana ei! – o râmă, găina e cu totul acaparată. Cum ar veni, se pierde în detalii. Şi atât de tare se pierde încât uită de sine şi, cu noua comoară închipuită în cioc, fuge de colo-colo de parcă ar avea de împlinit o misiune urgentă şi importantă. Dar, (more…)

Advertisements

Capotul de casă cadrilat al abandonului

(Raluca: ) Tot n-am fost în stare să scriu pe-aici, cu toate că am scris zilnic pentru job. Însă aici opțiunile de a scrie despre ceva sunt mai multe și e ca la supermarket când vrei ceva de ronțăit și ai în față un raft cu prea multe feluri de pungi și cutii. Am rămas în minte cu o piesă nouă de pe radio 977: Stop giving me choices! Am mai notat ici și colo pe foi începuturi de fraze și înșiruiri de idei cu liniuțe de la capăt de rând, ca mai târziu, peste câteva zile sau chiar numai ore, când reciteam, să mi se pară că am scris platitudini, generalități grosolane, amalgamuri fără cap și coadă. Sau încercări stârpite, jerpelite de a expune ceva ce m-a entuziasmat, ceva în care cred, ceva ce am gândit.

S-au întâmplat multe lucruri în ultimele săptămâni, unele personale, altele în anturaj, dar mai ales în țară și în lume, iar discuțiile au fost adesea serioase și pe teme cel puțin sensibile. Am asistat la multe replici în contradictoriu, multe dintre ele nu mai lăsau loc prin niciun colț să intre puțin umor, nici măcar un fir de haz de necaz. În caz că vă întrebați careva, nu, tot nu vreau să plec din țară. Recent, într-un târziu de noapte, eram patru oameni la o masă de bar schimbând idei. Cineva a spus că după întâlnirea într-o mașină de ocazie cu un baci de vreo 60 de ani, de la oi, și-a dat iarăși seama că mulți români de toate vârstele sunt ocupați cu așteptarea: așteaptă febrili să treacă perioada grea și să înceapă să trăiască. Între timp li se duce viața, așteptând. Am mai scris că refuz să stau în casă, să aștept o perioadă când voi putea să-mi chiar permit să ies în oraș. Știu că schimbările nu vor veni curând, cu vreo îmbogățire bruscă, așa că nu am ce aștepta. Iar uneori nici nu ai nevoie de mulți bani. De exemplu, Ralu speră să prindă în ultimul minut bilete ieftine la concertul Red Hot Chilli Peppers de la București de pe Ocazii.ro, bilete vândute de oameni care nu mai pot merge. Speranța ei nu e în van, căci așa a mers la Cirque du Soleil și a prins bilete chiar în față. (more…)

Tag Cloud