Posts tagged ‘supravietuire’

De ce Google e mai bun decât o mamă

(Raluca: ) Pe nișa lui de activitate, respectiv oferirea de informații, Google (sau alt motor de căutare) e mai bun decât o mamă. Ai douăzecio-treizeci de ani și o suni pe mama să întrebi cum să faci pui la cuptor? De ce nu ”dai un Google”?! Mama nu îți poate arăta prin telefon, Google are și poze și filmulețe cu rețete. Mama nu știe decât un mod, două de a face puiul, Google știe zeci și sute și cu siguranță e un mod de preparare care s-ar potrivi mai bine decât cel sugerat de mamă cu ce ingrediente ai tu prin casă.

Am cunoscut duminică o tipă cam de vârsta mea care se pregătea să facă un pui la cuptor pentru iubit, pe post de surpriză, și se aștepta să îi ia vreo 5 ore, dintre care o bună parte petrecute la telefon cu mama ei, să îi explice cum să facă. Puiul la cuptor e printre cele mai simple chestii de gătit, are fix următorul grad de dificultate după ”pita unsă cu cuțitul”. Poate să fie și mai complicat, dacă îl faci umplut sau împănat cu usturoi, sau cu portocale etc., dar, în principiu, e vorba de un pui, o tavă, niște ulei, condimente și un cuptor încins.

Ca și cum ar fi vorbit despre francmasonerie sau despre vrăjitorie sub clar de lună, prietena comună îi spune tipei care se pregătea de-o după-masă cu puiul: ”Raluca gătește…”. Oh, boy! ”DE CE?” De ce gătesc? Fiindcă mănânc. Toată bine îs numai o bizarerie, nu-i așa? Hehe. Băi, ce argument fără fundament i-a convins pe unii oameni că dacă nu gătesc sunt emancipați, că e o evoluție dacă au scăpat de activitatea arhaică a statului la cratiță?! (more…)

Advertisements

Viață fără de moarte?

(Tana:) Ca oameni, avem puține certitudini legate de viață. Nu am găsit încă răspunsuri la întrebările existențiale, nu știm cum, cât, de ce trăim. Știm că ne naștem, creștem, facem alegeri care ne duc din punctul A în punctul B, vrem sau nu să ne reproducem, ne punem problema lăsării a ceva, orice, în urmă. Apoi murim. Cu toate ne-am obișnuit, pe toate le luăm ca atare, până vine vorba de moarte. Cu moartea e mai greu. Fie că e un accident, fie că e vârsta fiziologică, fie că e o boală ajunsă  în stadiu final, mereu pare că ne ia pe nepregătite. Pe cei în cauză, adică morții, mai puțin. Ori e brusc, ori e după ce au parcurs pașii lungi si grei ai acceptării. Drama e a celor ce rămân în urmă. și e cumplit de dureros să pierzi un om drag, dar, de multe ori, e vorba de un egoism acerb, fie el involuntar. „îmi este atât de dor”, „ am rămas singur”, „nu va fi când voi face X sau Y”. E trist, dar e natural să nu ne sincronizăm durata vieții, fericirea și deznădejdea cu toți oamenii pe care îi iubim. (more…)

Tag Cloud