Posts tagged ‘teatru-dans’

Spectacolul care s-a născut și din Hoarding Spheres

(Raluca: ) Într-o zi, nu chiar de mult, Tana mi-a spus că ne vom întâlni cu Buluga și cu Lupan – două prietene actrițe, care vor să ne înregistreze vorbind despre blog, despre acest blog. Despre de ce blog, cum blog, blog-blog. Altceva nu am știut despre ce urma să facem, dar ne-am întâlnit cu ele și cu Alexandra și am vorbit, aparent despre blog, dar cum noi pe blog scriem despre tot felul de lucruri, am vorbit deci despre acestea. Despre natură umană. Despre optimism. Despre motivare. Despre independență. Despre iluzii. Despre speranță. Ele ne-au înregistrat cu un aparat imens, ce arăta ca un reportofon al unui uriaș. Era intimidant. Ne-au pus multe întrebări, și-au luat notițe tot timpul, Lupan ne studia toate gesturile, iar la final am aflat că o făcea deliberat, pentru a le învăța și a le folosi în spectacol.

În spectacolul THIS IS MY BODY. COME INTO MY MIND.

Un spectacol despre gramatica trupului şi a minţii, culoarea feminităţii, confuzia senzualităţii, ritmul nebuniei.

 Walk. Run. Stop. Tic-Tac, it’s time to dance!

Regia: Alexandra Felseghi

Cu: Raluca Lupan, Diana Buluga

Coordonator mişcare: Melinda Jakab

Video: Setsuna, cristian pascariu

Costume: M17, Istvan Cîmpan

E un spectacol de teatru-dans care va avea premiera duminică, 13 mai la ora 19:00 la Fabrica de Pensule, Sala Studio (Cluj). V-am povestit chiar de la început că îmi/ne place teatrul-dans așa că suntem onorate, emoționate și mândre să știm că ne vom regăsi un pic într-un astfel de spectacol. (more…)

Advertisements

As if (we would be)

(Raluca:) “Gestul contează”, ne tot place să spunem. Sau că “o imagine face cât o mie de cuvinte”. Și, apoi, se întâmplă ca la ieșirea din sala unde s-a jucat un spectacol extraordinar bazat pe gesturi și imagini, o tânără să spună “eu prefer o piesă clasică”. N-am folosit întâmplător cuvântul extraordinar, fiindcă un spectacol de teatru-dans e ieșit din ordinea de zi, din programul comun al evenimentelor la Cluj. Când am fost la cinema să vedem “Pina”, sala de la Odeon avea doar vreo 20 de scaune ocupate. În schimb, la ultima proiecție “Pina” la Cluj, în cadrul festivalului Temps d’Image, a fost puhoi de lume, s-au terminat ochelarii 3D și mulți au plecat acasă fără să vadă filmul-tribute, făcut pentru coregrafa sufletelor, cea care a creat sintagma de teatru-dans. Poate, între timp, aflaseră destui despre ce înseamnă “Pina” și cât de important e să vezi filmul. E important mai cu seamă dacă ești un om pasionat și de lumea ta interioară și de farmecul de-o violență subtilă a ciocnirii dintre suflete, prin dans.

Spectacolul “As if (we would be)”, coregrafiat de Stepahnie Thiersch, pe care l-am văzut marți la Teatrul Național din Cluj, este tot teatru-dans. Nu e un spectacol ușor de văzut, fără să-ți placă să observi, să citești, să descifrezi și să înțelegi gesturile și expresiile oamenilor. Tocmai pentru că se bazează pe corporalitate și nu pe cuvânt, pe expresia trăirilor prin mișcare şi nu pe sinteza lor în replici.

Teatrul-dans mi se pare o revenire la o comunicare mult mai directă. E drept că acest gen de spectacol se (more…)

Tag Cloud