Posts tagged ‘viitor’

Confuze

(Tana:) Se zice că nimic nu e vreodată alb sau negru, ci variază între diferite tonuri de gri. Dar ce te faci când te trezești într-o dimineață și totul e, într-adevăr, o variațiune pe același gri?  Când dacă e să alegi între rochie și pantaloni, între ciorbă sau felul doi, între a ieși din casă sau a sta ascuns sub plapumă pare irelevant, căci totul are aceeași textură, același gust, același rost. Înot într-o derivă gri de ceva timp încoace. Și acum, fac pauză de o țigară și de tras un ochi pe Internet, că e confuz de greu să scrii un text despre confuzie.

Nu-i prima dată când mă poticnesc în fața unei alegeri, dar acum nici nu știu exact între ce și ce ar trebui să aleg. Mintea mea funcționează ca o piesă cu o singură notă. Nu pot să zic că îmi displace ceva, dar nici că-mi place. Parcă mi se sting simțurile, sau mi se amestecă într-un melanj ce devine inodor, incolor, insipid.

Conversațiile cu oamenii jur că nu mă ajută, că de la mare la mic, de la apropiat sau depărtat, toți îmi răspund la fel la întrebarea „Ce mai vrei să faci?”: „Nu știu.” (more…)

Advertisements

Crăciunul nostru priveşte în viitor

(Tana:) Crăciunul e sărbătoarea mea preferată. În fiecare an alerg cu Ralu (cealaltă) să prindem trenul Cluj-Deva, după o zi de căutat după cadouri, globuri, beteală. Anul ăsta l-am pierdut. Noi pierdem trenuri, luăm amenzi, ne urcăm în alte trenuri, nu mai e nimeni surprins când le sună telefonul: „Iar l-aţi pierdut. Bine. Ne vedem mâine.” Ajung acasă, unde e mama, care mă aşteaptă să împodobesc bradul şi să fac maioneză.

De Crăciun ne adunăm toţi acasă. Ne-am răspândit peste tot prin lume, dar în fiecare dimineaţă de Ajun ne bem cafeaua împreună. Seara ne strângem patru prietene bune, cu Raluca prezentă spiritual şi updatată telefonic, să împărţim cadouri. Anul ăsta am primit cercei din Kenya, lucraţi manual, colier cu fetiţe ce ne seamană din Bruxelles, bijuterii din Satu-Mare. Eu le-am făcut cadou căni de ceai şi bluze zânice, toate din second, căci nu mă dezmint de la opţiuni, iar dragul cu care le caut n-are nici preţ, nici etichetă. Facem acelaşi lucru, bem vin fiert şi rupem hârtia de împachetat sub brad, de nouă ani. Aşa am ajuns să avem aceleaşi poze, an de an: pe canapea la mine, fete cuminţi cu feţe zâmbitoare şi brad pufos prins în fundal. (more…)

Tag Cloud