Actor – caut decor!

(Tana:) Sferelor le place teatrul. De câțiva ani încoace am fost la nenumărate piese, am cărat recuzite, cusut rochii, am făcut brainstorming pentru rezolvări de situații senice, am suferit sau am băut de fericire alături de prietenii noștri actori.

Vorbim aici mai ales de proiectele personale, de teatrul underground. Iar pentru astfel de spectacole e nevoie de multă muncă, de mulți oameni dornici să se implice și, ca să spunem drept, de foartă multă inventivitate. Pentru ca o idee bună să devină un spectacol, nu e suficient talentul și dăruirea. Ai nevoie de atmosferă, de detalii, de lumina care să te ducă într-o anumită stare. Publicul trebuie să te creadă, trebuie să pornești cu el într-o călătorie prin universul replicilor, care stau în picioare prin intermediul imaginilor.

Când ne-a spus Ingrid de proiectul ei, al lui Alex, Răzvan și al Setsunei de a pune în scenă „Statuia Libertății”, o adaptare a textului “Phantom pains” de Vasily Sigarev, despre realități construite în spatele nebuniei, am zis „Da !, vrem să vedem ce puneți la cale. Ar fi altceva.”

  ” Există  pe lumea asta un depou de trenuri, se numeşte depoul de ”Nord”. În fiecare zi aici se strecoară  trenuri „tatuate” pe  bord.  Încet  fac un cerc şi încremenesc înaintea ieşirii. Mecanicul deschide pe jumătate uşa din față, iese din tren şi intră, pe fugă, câteva secunde la dispecerat. După care el  îşi ocupă iar locul său şi trenul merge mai departe. Pe ruta sa, pe calea sa, pe şinele sale. Apare apoi un alt tren şi totul se repetă… etc… etc… Cu alte cuvinte, rutina.
Acest depou  îşi are propriul cimitir. Acolo sunt duse vagoanele „moarte”, de la care se scot unele piese, mai bune sau mai rele. Ca şi organele pentru  transplanturi. Iar ceea ce nu foloseşte nimănui se descompune treptat din cauza timpului şi a ploilor. Rugineşte, putrezeşte, se dărâmă… etc… etc… Cu alte cuvinte, rutina.